As fi vrut sa fi adus in discutie o situatie mult mai complicata, iertarea in relatia parinte-copil, relatie din care nu poti iesi, nu te poti desprinde total si definitiv, este o legatura permanenta. Iertare in relatia parinte-copil in ambele sensuri ale acesteia, si mai ales, cum poate un copil sa isi ierte parintele.
Responsabilitatea pentru stabilirea și menținerea limitelor îi aparține persoanei căreia îi aparțin acele limite. Dacă suntem în postura de a identifica și respecta limitele celuilalt, putem întreba direct ce e ok și ce nu e acceptabil. Putem observa gesturile sau manifestările celuilalt (devine iritabil, se retrage, evită etc.) și putem cere lămuriri în loc să presupunem din start că știm de ce reacționează așa. Dar, în ultimă instanță, nu suntem cititori de minți, deci avem nevoie să comunicăm prin cuvinte.
Foarte mi-a plăcut lecția , greșim iertam iubim
As fi vrut sa fi adus in discutie o situatie mult mai complicata, iertarea in relatia parinte-copil, relatie din care nu poti iesi, nu te poti desprinde total si definitiv, este o legatura permanenta. Iertare in relatia parinte-copil in ambele sensuri ale acesteia, si mai ales, cum poate un copil sa isi ierte parintele.
Mulțumim pentru idee. Vom relua tema într-o altă emisiune.
La minutul 46 ce faci dacă celalalt nu comunica suficient ca sa știi care îi sunt limitele reale?
Responsabilitatea pentru stabilirea și menținerea limitelor îi aparține persoanei căreia îi aparțin acele limite. Dacă suntem în postura de a identifica și respecta limitele celuilalt, putem întreba direct ce e ok și ce nu e acceptabil. Putem observa gesturile sau manifestările celuilalt (devine iritabil, se retrage, evită etc.) și putem cere lămuriri în loc să presupunem din start că știm de ce reacționează așa. Dar, în ultimă instanță, nu suntem cititori de minți, deci avem nevoie să comunicăm prin cuvinte.