Măicuța cu voce îngerească - Bolnav de iubire

Поділитися
Вставка
  • Опубліковано 21 січ 2024
  • Bolnav de iubire şi zdrobit de jale
    am pornit pe drumuri lungi a Te găsi
    să-Ţi sărut cu lacrimi urma urmei Tale
    şi măcar o dată Faţa-a-Ţi mai privi.
    Ţi-am greşit Iisuse, mi-am călcat cuvântul,
    Ţi-am trădat iubirea, sunt un lepădat
    dar azi sunt în stare să-nconjor pământul
    să sărut obrazul care L-am scuipat.
    Unde-ai mers? O, unde ai plecat Tu oare,
    sfâşie căinţa sufletul meu tot
    risipesc pe drumuri lacrime amare,
    e pustiu şi-s singur, Doamne nu mai pot.
    Viaţa mi-e zdrobită, iar în jur haine
    urlă numai fiare groază şi fiori
    şi-a înfipt durerea mii de colţi în mine…
    - Iată Doamne plata celor trădători.
    Vai, sunt gol şi singur şi privesc cu jale
    stârvul pentru care eu Te-am părăsit
    n-am pus preţ pe harul ascultării Tale
    şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi pustiit.
    Am crezut iubirea ceva de vânzare,
    anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând,
    scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare
    s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând.
    Am crezut că astfel va-nceta odată
    zbuciumul şi lupta cu răniri de jar,
    am zis: “da”, iar astăzi viaţa mi-e-ncleştată
    De-nmiite cazne, zbucium şi amar…
    Mâinile ispitei negre şi haine
    vălul curăţiei crud mi-au sfâşiat
    şi-aruncară-n tină sufletul din mine
    - Ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!
    Unde-i curăţia mea de altădată,
    unde-i frumuseţea limpedei priviri,
    unde-i fericirea sfântă şi curată
    din înfiorarea primei ei iubiri?
    Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară,
    legănată-n lacrimi şi trezită-n cânt?
    Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară
    dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.
    Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate
    pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi,
    dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
    latră tot aceaişi câini flămânzi şi răi.
    Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine
    zorii sunt departe, cerul e-nnorat,
    depărtări de veacuri mă despart de Tine…
    - Oare-aşa-i răsplata celor ce-au trădat!
    O, de se mai poate să-mi primeşti fierbinte
    lacrima căinţii, plânsul meu amar,
    din acel tezaur ce-am avut ’nainte
    îţi mai cer Isuse o fărâmă doar:
    Fă măcar o dată să-Ţi mai văd privirea
    ca să ştiu că totuşi nu m-ai lepădat,
    că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea
    - Să Te aflu iarăşi unde Te-am lăsat.
    VERSURI TRAIAN DORZ

КОМЕНТАРІ • 6