Sunt Natură #1

Unul dintre cele mai frumoase momente din proiectul “SUNT NATURĂ” de anul acesta a fost excursia cu elevii de la Colegiul Naţional “I L Caragiale”, din Bucureşti.
Am profitat toţi, profesori, elevi, ONG-uri de timpul care ni s-a acordat prin “Săptămâna verde”. Pentru unii a fost într-adevăr un câştig, alţii sperăm că s-au convins că a învăţa despre natură face parte din educaţia de bază şi că informaţiile la care ajung copiii nu trebuie să depindă de bunăvoinţă şi disponibilitatea profesorilor de a-i implica în acţiuni legate de protecţia mediului. Natura face parte din viaţa noastră mult mai mult decât de putem imagina - este o prezenţă care ne însoţeşte zilnic, aşa că, să ştim cât mai multe despre ea, nu ne poate face decât bine.
Am vizitat, cu ocazia “Săptămânii verzi”, sute de elevi şi zeci de profesori. Ne-am convins încă o dată că tot ce-i învăţăm pe copii depinde doar de noi. Ei acceptă în aceeaşi măsură să le spunem că pădurea ne dă lemne pentru mobilă şi că arborii bătrâni trebuie scoşi din pădure, dar şi că pădurea este vie, ne ocroteşte şi că la rândul nostru trebuie să o protejăm. Şi este minunat momentul în care copiii, de orice vârstă ar fi, îţi spun “Uau! Nu m-am gândit la asta, îmi pare bine că mi-aţi spus, acum ştiu!”.
“Săptămâna verde” ar trebui să fie, de fapt, în fiecare zi! În fiecare zi ar trebui să punem în bagajul copiilor informaţii care să-I ajute să înţeleagă cum funcţionează Natura şi cum pot ei lua decizii bune pentru mediu şi acum când sunt încă copiii dar şi atunci când vor fi adulţi. Deprinderea de a ne păsa de Natură ar trebui învăţată din primii ani de viaţă şi ar trebui să facă parte din învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Elevii cu care am fost în Piatra Mare, nu pe trasee turistice, ci acolo unde sunt tăieri ilegale de pădure, au marele noroc că sunt îndrumaţi de oameni extraordinari cum este dna Profesor Simona Palu.
Deşi s-au plâns mai tot timpul, aşa ca nişte adolescenţi ce sunt, că e prea greu, prea cald, prea sus sau prea mult de mers, au reuşit să ajungă, sus pe culme, unde pădurea dispăruse. Noi am fost alături de ei ca să le explicăm ce înseamnă tăierile ilegale şi ce impact dezastruos pot avea acestea asupra ecosistemului, mai ales într-o zonă protejată. Aceşti liceeni au şansa de a fi îndrumaţi de un profesor care se ocupă de ei şi îi scoate din clasă pentru a le arăta o pădure şi adevărul din spatele manualelor care îi învaţă că în România natura este protejată de autorităţi.
Ar trebui ca în manualele şcolare, de orice nivel, să găsim adevărul despre cum se protejează pădurea şi biodiversitate în România şi ce se întâmplă de fapt în zonele protejate, cum arată de fapt parcurile naţionale şi naturale şi cum sunt administrate acestea. Ar trebui să găsim lecţii nu doar despre cât de eficiente sunt sursele de energie regenerabilă dar şi ce impact uriaş negativ pot avea construcţiile de hidrocentrale şi cum acestea pot modifica ireversibil un ecosistem. Si din păcate exemplele pot continua.
La fiecare nouă guvernare se vorbeşte de reformă sistemului de învăţământ. Da, în peste 30 de ani s-au făcut multe schimbări, dar re-formarea acestui sistem este încă în aşteptare. Schimbările climatice şi problemele de mediu sunt o realitate de care nu putem fugi, ce putem face însă este să-I ajutăm pe copiii de azi să vadă, să asculte şi să înţeleagă din perspectiva naturii, ce în întâmplă în jurul lor şi să afle cum acţiunile şi alegerile fiecăruia dintre noi pot ajuta nu numai la înţelegerea şi protejarea acesteia, ci pot deveni principii după care se vor putea ghida în tot ceea ce vor face ca viitori adulţi.