Vrea sa pun si eu mai multe intrebari anuntatine cind sinteti in direct va rog frumos este o emisiune minunata pentru a afla oameni adevarul scris in biblie prin duhul sfint.
De ce Nu înțeleg oamenii că păzirea poruncilor este obligatoriu , așa cum legea circulației dacă o calci te costă , diferența este că Dumnezeu lasă răul pînă la judecata de apoi , pe cînd legea umană o plătești acuma !
Doamna Loredana, nu știți ce vorbiti in legatura cu transplantul de organe! Logic ca toti vrem sa ne prelungi viata! Va doresc sa nu fiti in situatia de a va ruga sa apara un donator!
E scris clar ca nu vei ucide. Prelevarea de organe se face atâta vreme cat donatorul este viu. Chiar prin aceasta operație de prelevare este omorât donatorul. Cred ca un om care are vteo treaba cu poruncile biblice nu ar dori sa preia un organ stiind ca donatorul este omorat. Domnul nostru a donat viata sa dar a spis ca are puterea sa o dea dar si sa o ia înapoi
Doar între min. 10:15 - 15:36 este dezbătută (superficial și chiar greșit) problema care dă titlul prezentului dialog... Expun și eu, în cele ce urmează, câteva idei: 1. Nu trebuie uitat că o faptă este bună când toate componentele ei sunt bune. Transplantul are mai toate componentele rele, nenaturale și chiar antinaturale. Fără o tehnologie medicală avansată, transplantul este imposibil de realizat. 2. Dumnezeu, ca un Creator, Mântuitor și Părinte iubitor al tuturor, îngăduie fiecărui om boala (mai gravă sau mai ușoară) în mod pedagogic: a) ca urmare și mustrare pentru păcatele personale sau ale părinților; b) ca încercare a credinței omului (inclusiv a ierarhiei valorilor lui) și c) ca încercare a credinței și solidarității celor din jur. Testul bolii/suferinței/crucii are, așadar, rolul de a ne trezi din părutul nostru confort trupesc și sufletesc și din visarea că Dumnezeu ne ocrotește doar când „ne merge bine” (avem sănătate, pace și spor în casă). 3. Dumnezeu - Doctorul suprem (Care nu trece cu vederea nici o fărâmă din viața noastră, nici o suferință a trupului și nici o vibrație a sufletului) folosește totdeauna boala incurabilă a trupului ca terapie intensivă a sufletului, căci, de cele mai multe ori, atunci când își simte moartea la ușă, omul se problematizează, se interiorizează precum fiul risipitor, și se pocăiește spre împăcarea cu Dumnezeu și spre conformarea față rânduielile Lui din natură, din Scriptură și din cerul inimii lui. 4. Chiar dacă uneori trupul omului nu poate fi salvat din boală și moarte, sufletul poate fi salvat prin pocăință din moartea veșnică și din cel mai întunecos iad al patimilor, necredinței și mândriei, acceptând că Dumnezeu știe mai bine ca noi ce ne este de folos pentru mântuire. Deci trebuie să ne tăiem voia proprie (legată de conservarea și prelungirea cu orice chip a vieții trupești, mai ales când pentru aceasta sunt afectate viața vremelnică și cea veșnică ale altui om) ca să împlinim voia lui Dumnezeu care vizează mântuirea noastră. 5. Dumnezeu ne-a dat cele 10 porunci cu titlu obligatoriu, nu facultativ, și în ele găsim, pe lângă celelalte: să nu ucizi, să nu furi și să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău (nu doar soțul sau soția sau obiectele exterioare, ci nici organele interne!). Deci lăcomia și obrăznicia unora de a atenta la jefuirea unui semen de organe (fie așa zisul primitor „salvat”, fie medicii și asistenții complici la furt și crimă, fie aparținătorii „donatorului” care consimt la transplant) este cauza primordială a acestui lanț de păcate care formează „mafia transplanturilor de organe”. Un creștin adevărat nu apelează niciodată la transplant și nu trebuie să fie părtaș niciodată la păcatele aferente acestuia, mai ales când știe că „trupul este templu al Duhului Sfânt” (și va învia cândva unit cu sufletul care l-a locuit) și nu are dreptul de a abuza de vreo bucată nici din trupul lui, nici din al altui om, aflat și el în pronia lui Dumnezeu îndemnătoare la pocăință și mântuire. Și pentru acesta (pentru donatorul posibil de organe) a murit Mântuitorul Hristos, ca el să se pocăiască și să creadă în El, inclusiv prin suferința accidentului și a comei trupești (confundată cu „moartea cerebrală”). Din punct de vedere teologic, așadar, și primitorul și medicii, dar și donatorul (dezinformat, păcălit sau neîntrebat deloc) și aparținătorii lui fac păcate mari acceptând, dorind și implementând transplantul, reprezentând un abuz de putere înaintea Creatorului trupului și sufletului uman. 6. Termenul și conceptul de „moarte cerebrală” (de fapt este o comă profundă, uneori indusă deliberat) inventate și promovate după anii 1980 în special pentru a da acoperire medicală intervenției de jaf asupra „donatorului” care, oricum, după cum zic medicii criminali, nu s-ar mai putea recupera din starea de m.c.. Pentru acești măcelari, m.c. este egală cu moartea biologică, ireversibilă, dar acest lucru este o minciună. Din punct de vedere teologic, moartea înseamnă despărțirea sufletului de trup și încetarea oricărei funcționări a organelor constatată clinic, fiind un proces mai complex decât încetarea oricărei activități cerebrale (și cardio-respiratorii). Noi știm că de la început diavolul a fost mincinos, urâtor și ucigaș de oameni și a căutat să-i atragă pe oameni în răzvrătirea lui (sin)ucigașă față de Creatorul și Binefăcătorul lor. Evident nu numai prin instigări pline de violență, ci mai ales prin viclenii mieroase, prin pretexte „retorice” care oferă, chipurile, justificări sub masca binelui. Așa face și în cazul transplantului: aduce ca argument „salvarea” mai multor vieți trecătoare prin jefuirea și omorârea „donatorilor” care, din purtarea de grijă pedagogică a lui Dumnezeu cu ei, au suferit diverse accidente grave (și au ajuns pe mâna medicilor, dintre care unii, lipsiți de orice perspectivă creștină a gândirii și de orice moralitate, se și grăbesc să profite... și încă bine de tot). Oricum, „primitorul” unui organ transplantat nu are garantată prelungirea vieții trupești nici măcar cu 3-7 ani (cât ar fi estimativ, chipurile, „termenul de garanție” al noului organ), de cele mai multe ori moartea lui intervenind mult mai repede fie datorită complicațiilor legate de (ne)adaptarea organului nou la trupul vechi, fie scăderii imunității generale necesare adaptării cu noul organ (necesare micșorării riscului apariției fenomenului de respingere), fie repetării transplantului, ș.a.… 7. Din perspectivă creștină, singurul transplant acceptat este transfuzia de sânge, dar și aceea efectuată în condiții de maximă igienă și securitate (de exemplu nu se acceptă transfuzii de la oameni afectați de boli contagioase). Cât despre prelevarea de organe nepereche (inimă, etc), trebuie să spunem că ea înseamnă crimă (moartea „donatorului”), oricât de mult s-ar încerca a se camufla aceasta prin argumente log(ore)ice. Prelevarea de organe pereche (rinichi, plămâni, etc) conduce, de asemenea, la moartea, în timp, a donatorului. Există niște statistici ale unui ziarist american care a constatat că, la trei ani după prelevarea unui organ pereche, donatorii muriseră în proporție de peste 70% (dr. Pavel Chirilă are aceste date). Deci donatorii care-și vând organe pe bani sunt considerați nu doar lacomi și vicleni, ci și sinucigași, contribuind la automutilarea și la autodistrugerea trupului propriu în care ar trebui să lucreze faptele sfințeniei și ale mântuirii. În concluzie, transplantul se înscrie în panoplia mai nouă de viclenii ale diavolului (postmoderniste și transumaniste) care caută să întortocheze mintea omului pe căile minciunii și ale răzvrătirii față de Dumnezeu și față de legile Lui (puse de Fiul și Cuvântului Lui - prin Care toate s-au făcut - în natură, în Biserică și în Scriptură) și să-i ofere aceeași perspectivă/ispită a „autodivinizării” prin tehnologia folosită nu spre înmulțirea iubirii de Dumnezeu și de semeni, ci spre edificarea unui „paradis” pământesc și a unei vieți terestre cât mai lungi, indiferent de câte victime sunt lăsate în urmă… Vezi și: - www.activenews.ro/prima-pagina/Problema-ARZATOARE-a-transplantului-de-organe.-Stiinta-confirma-DONATORII-aflati-in-MOARTE-CEREBRALA-sunt-VII-35360 - ua-cam.com/video/wBki48h2w2Q/v-deo.html - www.apologeticum.ro/2008/11/provocarile-contemporane-ale-bioeticii/.
Auzi prietene prea multa ta invatatura te duce la nebunie .in toate epistolele unde se vorbeste despre botez ne spune ca au fostbotezati in numele lui Isus ,si Biblia spune ca ati fost botezati in moartea Domnului isus si intrun singur loc spune acest lucru sa boteze in numele Tatalui Fiului si Duhul sf.Pai daca am fost botezati in moartea Domnului Isus ,pai dupa cat stiu eu si asta stie toti cei ce au citil biblia ca Tatal si Duhul sf nu au murit ci numai Isus a murit. In legatura cu cele spuse de tine cu cele 5 carti ale Elenei W este prorocul mincinos care duce AZS in ratacire
Domnul Sa Va Binecuvanteze!
Fiți binecuvăntați!
Vrea sa pun si eu mai multe intrebari anuntatine cind sinteti in direct va rog frumos este o emisiune minunata pentru a afla oameni adevarul scris in biblie prin duhul sfint.
Super emisiune...fiti binecuvantati!
De ce Nu înțeleg oamenii că păzirea poruncilor este obligatoriu , așa cum legea circulației dacă o calci te costă , diferența este că Dumnezeu lasă răul pînă la judecata de apoi , pe cînd legea umană o plătești acuma !
Doamna Loredana, nu știți ce vorbiti in legatura cu transplantul de organe! Logic ca toti vrem sa ne prelungi viata! Va doresc sa nu fiti in situatia de a va ruga sa apara un donator!
E scris clar ca nu vei ucide. Prelevarea de organe se face atâta vreme cat donatorul este viu. Chiar prin aceasta operație de prelevare este omorât donatorul. Cred ca un om care are vteo treaba cu poruncile biblice nu ar dori sa preia un organ stiind ca donatorul este omorat. Domnul nostru a donat viata sa dar a spis ca are puterea sa o dea dar si sa o ia înapoi
Unde ai dispărut Loredana?
Doar între min. 10:15 - 15:36 este dezbătută (superficial și chiar greșit) problema care dă titlul prezentului dialog... Expun și eu, în cele ce urmează, câteva idei:
1. Nu trebuie uitat că o faptă este bună când toate componentele ei sunt bune. Transplantul are mai toate componentele rele, nenaturale și chiar antinaturale. Fără o tehnologie medicală avansată, transplantul este imposibil de realizat.
2. Dumnezeu, ca un Creator, Mântuitor și Părinte iubitor al tuturor, îngăduie fiecărui om boala (mai gravă sau mai ușoară) în mod pedagogic: a) ca urmare și mustrare pentru păcatele personale sau ale părinților; b) ca încercare a credinței omului (inclusiv a ierarhiei valorilor lui) și c) ca încercare a credinței și solidarității celor din jur. Testul bolii/suferinței/crucii are, așadar, rolul de a ne trezi din părutul nostru confort trupesc și sufletesc și din visarea că Dumnezeu ne ocrotește doar când „ne merge bine” (avem sănătate, pace și spor în casă).
3. Dumnezeu - Doctorul suprem (Care nu trece cu vederea nici o fărâmă din viața noastră, nici o suferință a trupului și nici o vibrație a sufletului) folosește totdeauna boala incurabilă a trupului ca terapie intensivă a sufletului, căci, de cele mai multe ori, atunci când își simte moartea la ușă, omul se problematizează, se interiorizează precum fiul risipitor, și se pocăiește spre împăcarea cu Dumnezeu și spre conformarea față rânduielile Lui din natură, din Scriptură și din cerul inimii lui.
4. Chiar dacă uneori trupul omului nu poate fi salvat din boală și moarte, sufletul poate fi salvat prin pocăință din moartea veșnică și din cel mai întunecos iad al patimilor, necredinței și mândriei, acceptând că Dumnezeu știe mai bine ca noi ce ne este de folos pentru mântuire. Deci trebuie să ne tăiem voia proprie (legată de conservarea și prelungirea cu orice chip a vieții trupești, mai ales când pentru aceasta sunt afectate viața vremelnică și cea veșnică ale altui om) ca să împlinim voia lui Dumnezeu care vizează mântuirea noastră.
5. Dumnezeu ne-a dat cele 10 porunci cu titlu obligatoriu, nu facultativ, și în ele găsim, pe lângă celelalte: să nu ucizi, să nu furi și să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău (nu doar soțul sau soția sau obiectele exterioare, ci nici organele interne!). Deci lăcomia și obrăznicia unora de a atenta la jefuirea unui semen de organe (fie așa zisul primitor „salvat”, fie medicii și asistenții complici la furt și crimă, fie aparținătorii „donatorului” care consimt la transplant) este cauza primordială a acestui lanț de păcate care formează „mafia transplanturilor de organe”. Un creștin adevărat nu apelează niciodată la transplant și nu trebuie să fie părtaș niciodată la păcatele aferente acestuia, mai ales când știe că „trupul este templu al Duhului Sfânt” (și va învia cândva unit cu sufletul care l-a locuit) și nu are dreptul de a abuza de vreo bucată nici din trupul lui, nici din al altui om, aflat și el în pronia lui Dumnezeu îndemnătoare la pocăință și mântuire. Și pentru acesta (pentru donatorul posibil de organe) a murit Mântuitorul Hristos, ca el să se pocăiască și să creadă în El, inclusiv prin suferința accidentului și a comei trupești (confundată cu „moartea cerebrală”). Din punct de vedere teologic, așadar, și primitorul și medicii, dar și donatorul (dezinformat, păcălit sau neîntrebat deloc) și aparținătorii lui fac păcate mari acceptând, dorind și implementând transplantul, reprezentând un abuz de putere înaintea Creatorului trupului și sufletului uman.
6. Termenul și conceptul de „moarte cerebrală” (de fapt este o comă profundă, uneori indusă deliberat) inventate și promovate după anii 1980 în special pentru a da acoperire medicală intervenției de jaf asupra „donatorului” care, oricum, după cum zic medicii criminali, nu s-ar mai putea recupera din starea de m.c.. Pentru acești măcelari, m.c. este egală cu moartea biologică, ireversibilă, dar acest lucru este o minciună. Din punct de vedere teologic, moartea înseamnă despărțirea sufletului de trup și încetarea oricărei funcționări a organelor constatată clinic, fiind un proces mai complex decât încetarea oricărei activități cerebrale (și cardio-respiratorii). Noi știm că de la început diavolul a fost mincinos, urâtor și ucigaș de oameni și a căutat să-i atragă pe oameni în răzvrătirea lui (sin)ucigașă față de Creatorul și Binefăcătorul lor. Evident nu numai prin instigări pline de violență, ci mai ales prin viclenii mieroase, prin pretexte „retorice” care oferă, chipurile, justificări sub masca binelui. Așa face și în cazul transplantului: aduce ca argument „salvarea” mai multor vieți trecătoare prin jefuirea și omorârea „donatorilor” care, din purtarea de grijă pedagogică a lui Dumnezeu cu ei, au suferit diverse accidente grave (și au ajuns pe mâna medicilor, dintre care unii, lipsiți de orice perspectivă creștină a gândirii și de orice moralitate, se și grăbesc să profite... și încă bine de tot). Oricum, „primitorul” unui organ transplantat nu are garantată prelungirea vieții trupești nici măcar cu 3-7 ani (cât ar fi estimativ, chipurile, „termenul de garanție” al noului organ), de cele mai multe ori moartea lui intervenind mult mai repede fie datorită complicațiilor legate de (ne)adaptarea organului nou la trupul vechi, fie scăderii imunității generale necesare adaptării cu noul organ (necesare micșorării riscului apariției fenomenului de respingere), fie repetării transplantului, ș.a.…
7. Din perspectivă creștină, singurul transplant acceptat este transfuzia de sânge, dar și aceea efectuată în condiții de maximă igienă și securitate (de exemplu nu se acceptă transfuzii de la oameni afectați de boli contagioase). Cât despre prelevarea de organe nepereche (inimă, etc), trebuie să spunem că ea înseamnă crimă (moartea „donatorului”), oricât de mult s-ar încerca a se camufla aceasta prin argumente log(ore)ice. Prelevarea de organe pereche (rinichi, plămâni, etc) conduce, de asemenea, la moartea, în timp, a donatorului. Există niște statistici ale unui ziarist american care a constatat că, la trei ani după prelevarea unui organ pereche, donatorii muriseră în proporție de peste 70% (dr. Pavel Chirilă are aceste date). Deci donatorii care-și vând organe pe bani sunt considerați nu doar lacomi și vicleni, ci și sinucigași, contribuind la automutilarea și la autodistrugerea trupului propriu în care ar trebui să lucreze faptele sfințeniei și ale mântuirii.
În concluzie, transplantul se înscrie în panoplia mai nouă de viclenii ale diavolului (postmoderniste și transumaniste) care caută să întortocheze mintea omului pe căile minciunii și ale răzvrătirii față de Dumnezeu și față de legile Lui (puse de Fiul și Cuvântului Lui - prin Care toate s-au făcut - în natură, în Biserică și în Scriptură) și să-i ofere aceeași perspectivă/ispită a „autodivinizării” prin tehnologia folosită nu spre înmulțirea iubirii de Dumnezeu și de semeni, ci spre edificarea unui „paradis” pământesc și a unei vieți terestre cât mai lungi, indiferent de câte victime sunt lăsate în urmă…
Vezi și:
- www.activenews.ro/prima-pagina/Problema-ARZATOARE-a-transplantului-de-organe.-Stiinta-confirma-DONATORII-aflati-in-MOARTE-CEREBRALA-sunt-VII-35360
- ua-cam.com/video/wBki48h2w2Q/v-deo.html
- www.apologeticum.ro/2008/11/provocarile-contemporane-ale-bioeticii/.
Auzi prietene prea multa ta invatatura te duce la nebunie .in toate epistolele unde se vorbeste despre botez ne spune ca au fostbotezati in numele lui Isus ,si Biblia spune ca ati fost botezati in moartea Domnului isus si intrun singur loc spune acest lucru sa boteze in numele Tatalui Fiului si Duhul sf.Pai daca am fost botezati in moartea Domnului Isus ,pai dupa cat stiu eu si asta stie toti cei ce au citil biblia ca Tatal si Duhul sf nu au murit ci numai Isus a murit.
In legatura cu cele spuse de tine cu cele 5 carti ale Elenei W este prorocul mincinos care duce AZS in ratacire