Duminica a 19-a după Rusalii - IUBIREA VRĂJMAȘILOR - CATEHEZĂ - APROAPE ȘI DUȘMAN - 2024

"Cine este aproapele meu?" l-a întrebat învățătorul Legii pe Hristos. Iar Mântuitorul i-a răspuns printr-o parabolă, lăsându-l să-și formuleze singur concluziile. Hristos nu ne-a spus niciodată cine este vrăjmașul nostru, pentru că nu sunt concluzii de tras, ci ne poruncește să îl iubim. Pentru că dușmanul este, că ne place sau nu, aproapele nostru, chiar mai aproape decât ne-am dori, altfel nu am fi ajuns la conflicte.
Nu poți să îl urăști pe cel ce are întipărite în adâncul ființei lui chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fie ele și mutilate de păcat. Îl urăști din pricina păcatului, dar, dacă, prin ce faci, nu poți restaura neapărat chipul lui Dumnezeu din el, îl poți deforma pe cel ce se află în tine, răspunzând răului cu rău, răsplătind păcatul lui cu altul săvârșit de tine. Iar dușmănia voastră se va transforma, prin escaladare și repetiție, într-un gigantic monument de mizerie morală spre necinstea amândurora.
Iubirea de vrăjmași nu înseamnă tolerarea răului și cauționarea nedreptății, pentru că nu poți clădi pacea pe un fundament nedrept. Iubirea presupune să lupți pentru bine, adevăr și dreptate, oricât te-ar costa și să dai dovadă de mărinimie față de dușmanul învins, pe care poți să îl câștigi pe termen lung doar prin bunătate și printr-o dragoste care nu implică sentimente ci chibzuință și responsabilitate.
Dacă dragostea față de dușmani ar postula afectivitate, nu am reuși să iertăm pe nimeni. Dar, binele izvorăște întotdeauna din dragoste. Și, cu riscul de a deveni plictisitor, nu pot decât să repet îndemnul lui Pavel: "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine!"
Preot Sorin Seviciu 2024