GRUPURI DE LITERE: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
Вставка
- Опубліковано 2 сер 2021
- FONETICA (4) Este un material - al patrulea care tratează elemente de FONETICĂ - care se adresează în mod special celor care doresc să rezolve fără nicio greșeală exercițiile în care li se cere să precizeze câte litere și câte sunete are un cuvânt.
UPDATE: La sfârșitul materialului am făcut o transcriere fonetică greșită - am transcris grupul "ghi" din "ghiocei" ca [ǧ] în loc de [g']. Dar acest lucru nu afectează rezolvarea.
#literesunete #fonetica #grupuridelitere
Mulțumim pentru explicații! Este de mare ajutor.
Cu drag!
Felicitari pentru material ! Foarte util.
Vă mulțumim!
Cu drag!
Super prezentare!
Cea mai buna explicatie ❤
Mulțumim pt efortul dvs si ajutor, eu sunt un părinte pe post de profesor de meditații, desi nu sunt in domeniu si m au nimicit exercițiile cu fonetica in cele pregatitoare pt evaluarea nationala. Într-adevăr, sunt capcane multe si nu erau pe vremea mea asa complicate. Ma bucur ca am găsit materialul dvs spre ajutorul meu.
🤗🌻mulțumesc și eu pentru comentariu și aprecieri! SUCCES!
Cea mai buna prezentare! Felicitari!
Mulțumesc! 🤗🌼
Mulțumesc!
Orice feedback este bine-venit!
Super prezentare felicitări❤❤
🤗🌻
multumim!!!!!!!
🤗
❤
🌻
la minutul 17:20 nu inteleg de ce se ia diftong la geamgiu in a doua silaba daca grupul ,,gi" este urmat de o vocala, la fel si la ghiocei in ultima silaba
În "geamgiu" u este semivocală, nu vocală. Vocala silabei este "i". La fel la "ghiocei" i este semivocală, iar e este vocală.
@@deacasasidinclasa dar imi puteti spune cum sa fac diferenta dintre o vocala si o semivocala ca nu stiu sa-mi dau seama care este vocala si care e semivocala
@@mqtei14 a, ă, î/â sunt ÎNTOTDEAUNA VOCALE. Pe celelalte le poți diferenția simplu: pe care o poți lungi dintre ele și sună bine, pe care o poți "cânta" aceea este vocală.
2:57 În Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) nu există simbolurile [î] și [k']. Acestea se folosesc doar într-un alfabet fonetic românesc. Americanii, chinezii etc. nu le înțeleg, chiar dacă au studiat AFI.
5:23 Nu toate x-urile intervocalice se pronunță [gz]. În cele mai multe cuvinte x-ul intervocalic se pronunță [ks]: „fixa”, „lexic”, „axial”, „ortodoxă” etc.
6:30 În „exercițiu” ultimul „i” notează o semivocală. Acest lucru trebuia să se vadă în transcrierea fonetică.
9:16 În „picioare” o-ul notează o semivocală. În transcrierea fonetică trebuia transcris ca atare.
17:20 Transcrierea fonetică a lui „geamgiu” nu arată că „u” este semivocală.
17:23 Autoarea spune despre e-ul din „geamgiu” că ori e vocală, ori nimic. De fapt mai poate fi semivocală, dar teoria care se predă la școală spune că acest lucru e imposibil, fără a justifica. Eu pe „geam” îl pronunț [d͜ʒe̯am], cu „e” semivocalic. Nu pronunț [d͜ʒam], cum îmi spune școala. (Folosesc Alfabetul Fonetic Internațional, cel adevărat, nu pe cel românesc făcut pe genunchi.) Teoria predată în școlile românești nu se potrivește nici nu morfologia: de exemplu, verbele care la indicativ prezent se termină în „-e” - „ține”, „vede”, „umple” etc. - la imperfect trec de la acel „e” vocalic la diftongul „ea” - „ținea”, „vedea”, „umplea” etc. -, dar după teoria școlărească această regulă generală nu se mai aplică la verbe ca „duce” sau „culege”, care cică la imperfect s-ar termina în vocala „a”. De fapt eu pronunț [duˈt͜ʃe̯a] și [kuleˈd͜ʒe̯a], tot cu diftong, după regula generală, fără a face o excepție. Exemple similare se pot da cu substantive și adjective. Teoria de la școală introduce excepții nejustificate. Sigur, aici e de vină programa, iar profesorii se simt obligați să le spună copiilor teoria oficială, indiferent cum e limba în realitate.
17:47 Transcrierea fonetică a lui „ghiocei” are două greșeli: ǧ în loc de g' și i vocalic la final în loc de semivocalic.
La "ghiocei" ultimul "i" nu este vocală. Este semivocală. Dacă era un cuvânt articulat cu "i", adică dacă avea doi "i" era vocală. Legat de g'... da, acolo e o scăpare (nimeni nu-i perfect se pare :)))).
În rest... vă mulțumesc pentru comentariu, dar materialul meu se adresează elevilor de gimnaziu (cred că se vede și din modul în care l-am realizat) și scopul lui era acela de a prezenta o modalitate de a afla numărul de litere și de sunete fără greșeală.
Eu nu sunt nici profesor universitar, nici nu am pretenții că ceea ce fac eu trebuie studiat de studenți sau predat la vreo universitate. Nici nu scrie în materialul meu că ar fi supervizat de Academia Română.
Eu mă adresez copiilor de gimnaziu și părinților acestora care fac față cu greu noilor provocări din școala românească. Vă amintiți dacă pe vremea dumneavoastră ați studiat așa ceva în gimnaziu? Sincer?
Am dorit să prezint lucrurile așa încât să-mi ating scopul: acela ca elevii care au nevoie să rezolve astfel de exerciții să reușească să facă acest lucru.
Să demolezi e ușor. Să spui o vorbă bună sau să creezi ceva este mai greu. Ați găsit vreo neconcordanță legată de numărul găsit de litere-sunete? Văd că nu. Ați scris un mesaj care cred că v-a luat o oră, plus o jumătate de oră de studiu pe materialul meu. Eu de un an și jumătate petrec ore întregi încercând să creez ceva, să prezint lucrurile într-o formă care să apropie copilul de această materie, nu să-l facă să considere că este plictisitoare și dificilă.
Atât pot eu să fac. Dumneavoastră aveți vreun canal, unde noi, profesorii care nu suntem perfecți putem învăța ceva util?
Cine se uită la acest material nu cred că dorește să scrie o teză de doctorat. M-ați corectat în 310 cuvinte (!). Mulțumesc de comentariu.
@@deacasasidinclasa, tocmai, este semivocală, dar l-ați notat ca pe o vocală. De altfel văd că în toate transcrierile fonetice ați notat semivocalele cu simboluri pentru vocale. Trebuie folosite simboluri diferite, care să reflecte pronunția, altfel transcrierile n-au rost. Nu se potrivește explicația - în care precizați bine diferența dintre vocale și semivocale - cu transcrierea fonetică.
Sigur, elevilor de gimnaziu li se spun lucrurile simplificat. În afară de ce spuneam despre afirmația de la 17:23, comentariile mele privesc versiunea simplificată a foneticii, cea pentru școlari.
Eu am încercat prin transcriere fonetică să arăt că g din geam, de exemplu, nu transcrie același sunet cu g din garoafă. La gimnaziu nu se predă de fapt transcrierea fonetică... Nu am vrut să complic lucrurile, ci să le clarific. Atât cât am știut. Oricum, apreciez atenția acordată materialului meu.
@@deacasasidinclasa, îmi cer iertare dacă intervenția mea a părut o încercare de a demola ce ați făcut. Dimpotrivă, dacă nu găseam că e ceva valoros în această lecție aș fi trecut mai departe fără să-mi pese. Tocmai pentru că e valoroasă am comentat, consumînd și eu din timpul meu. Îmi dau seama cît efort ați depus.
Vă felicit și pentru că faceți transcrieri fonetice la școală. În mod normal orice discuție despre fonetică ar trebui să ÎNCEAPĂ prin transcrieri fonetice. E ceva elementar și mă mir că nu e în programă. Ar trebui să fie obligatoriu. A face fonetică fără transcrieri fonetice e ca și cum ai face matematică fără simboluri matematice sau geografie fără hărți.
Exercițiile acestea cu numărul de litere și de sunete sînt o găselniță nouă; nu se inventase pe vremea mea. Ar fi ceva util, la limită, dacă n-ar fi ca un pat al lui Procust: unii vorbitori pronunță „ceas” în trei sunete, iar alții în patru, dar școala vrea neapărat să spui că sînt fix trei. Nepăsarea asta față de limba reală are ca efect îndepărtarea copilului de studiu, nimicirea curiozității lui și a dorinței lui de cunoaștere. Înțeleg că trebuie neapărat să-i pregătiți pe elevi pentru examene, dar poate ar trebui să le transmiteți și ideea că astfel de numărători de sunete sînt convenționale, teoretice, și că în realitate nu toți vorbitorii pronunță la fel. Și nici nu e nevoie să pronunțe la fel.
Mulțumesc. Da, sunt de acord cu ceea ce spuneți.