”E toamnă târzie! Iar frunzele pică și foșnesc sub picioare! Da...e toamnă peste întrega natură! Iar anii noștri adunați fără să ne dăm seama își spun înțelepciunea! E toamnă în toată zarea! Și zarea se lasă apăsătoare peste întreaga natură! Culori de foc, licăriri de aramă, foșnete sub picioare, chemări singuratice în noapte, păduri seculare îmbrățișate în amurgul cenușiu al eternității, pajiști albite timpuriu, grădini întristate de pierderea frunzelor și a roadelor, vânturi reci și sălbatice, și ploi nebune... toate apasă brutal asupra sufletelor noastre încă calde și încărcate de speranțe și iluzii deșarte! Stropii de ploaie sunt suspinurile celor care au vrut să plângă şi n-au mai putut. Aşa că toate durerile lor, la ceas de taină, îngerii le-au purtat pe aripi şi le-au dăruit încet lui Dumnezeu, Care, după ce le-a mângâiat, au coborât timide udând obrazul Cerului ca să sărute Pământul… Da, și astăzi Cerul sărută Pământul. Între Cer şi Pământ suntem noi, cei ce zburăm grăbiţi îndată ce ne cresc aripile. Înfrunzim şi înviem uneori. Nimic nu moare, totul se transformă. Viaţa e frumoasă şi lină în fiecare anotimp al vieţii şi al inimii! Cu toţii zâmbim și plângem în aceeaşi limbă… Astăzi să fim mai buni decât ieri, mâine mai buni decât astăzi!… Mi-a căzut pe buze frunza uscată a unui ultim arbore frânt. Am uns o felie de toamnă cu un strat de linişte… Poftă bună de viaţă!” Mulțumesc! 🙂🤔❤❤❤👏🎵🎶📖🕊
Fiorii imi cuprind tot corpul ❤.Minunat!!!
Stii ca te apreciez maxim...atat cat pot eu. Din nou: domnisoara/doamna... ma distruge cu frumusetea voceii. Numai de bine, salutari!
”E toamnă târzie! Iar frunzele pică și foșnesc sub picioare! Da...e toamnă peste întrega natură! Iar anii noștri adunați fără să ne dăm seama își spun înțelepciunea! E toamnă în toată zarea! Și zarea se lasă apăsătoare peste întreaga natură! Culori de foc, licăriri de aramă, foșnete sub picioare, chemări singuratice în noapte, păduri seculare îmbrățișate în amurgul cenușiu al eternității, pajiști albite timpuriu, grădini întristate de pierderea frunzelor și a roadelor, vânturi reci și sălbatice, și ploi nebune... toate apasă brutal asupra sufletelor noastre încă calde și încărcate de speranțe și iluzii deșarte! Stropii de ploaie sunt suspinurile celor care au vrut să plângă şi n-au mai putut. Aşa că toate durerile lor, la ceas de taină, îngerii le-au purtat pe aripi şi le-au dăruit încet lui Dumnezeu, Care, după ce le-a mângâiat, au coborât timide udând obrazul Cerului ca să sărute Pământul… Da, și astăzi Cerul sărută Pământul. Între Cer şi Pământ suntem noi, cei ce zburăm grăbiţi îndată ce ne cresc aripile. Înfrunzim şi înviem uneori. Nimic nu moare, totul se transformă. Viaţa e frumoasă şi lină în fiecare anotimp al vieţii şi al inimii! Cu toţii zâmbim și plângem în aceeaşi limbă… Astăzi să fim mai buni decât ieri, mâine mai buni decât astăzi!… Mi-a căzut pe buze frunza uscată a unui ultim arbore frânt. Am uns o felie de toamnă cu un strat de linişte… Poftă bună de viaţă!” Mulțumesc! 🙂🤔❤❤❤👏🎵🎶📖🕊