Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus, parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul, până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul, dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii, în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii. Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare. Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată, înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii. Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii. Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt, un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt. Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l, iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul, vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol. Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam; apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam... Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele, Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele, Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb, - Iosua îi stă la dreapta, iar la stânga e Caleb -; Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr, Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr; David, fericit să uite de păcatele-i iertate, Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate, toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul, de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul. Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios umple cerul de lumină şi de Har victorios? E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini. E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins, cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins. Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar? Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei: „Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“ „Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz, care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“ Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin, printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin. Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă. Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă. - Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri. - Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi. - Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat, sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit. De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit. Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi. Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi, mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute. Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute. La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt. N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt. O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad... - Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad. Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer, într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater. Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti: - Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri, osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată, ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată, un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet! Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet, Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai. El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai! Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus: Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?... - O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine. Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi, străine? - Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul... Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul. - Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag. Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag... E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare? Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare. Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă. Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă. - Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt... şi-şi frânse vorba-n dinţi... - Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi? Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod, lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“ Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul, nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul! Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa. Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!
Extraordinar ,cum te poate străpunge o asemenea poezie ,te trec fiorii și o suliță prin toate madularele ,cît de bun e domnul ,iar noi cei mai nerecunoscatori dintre toate ființele create de el .
Multumesc Domnului pentru fratele Daniel.ma bucur mult cind il ascult si in emisiunile inregistrate de la radio.sint o bucurie pt.sufletul meu.Domnul sa l binecuvinteze.
O poezie a unuia din cei mai mari poeți creștini români. Mi-a recitat-o o colegă, cea care era verișoara celui ce urma să devină soțul meu, în clasa a cincea. Am rugat-o să mi-o dicteze și am scris-o atunci, aveam aproape 12 ani. Am mai învățat poezii ulterior pe care le-am mai uitat, dar Tâlharul- de Costache Ioanid a rămas intactă.
INTELEPCIUNEA O DA DUMNEZEU .VERSURILE LE DA TOT DUMNEZEU OAMENILOR CE STAPINESC BINE SCRIPTURA PTR. A NE INCINTA SI SA NU UITAM IUBIREA FARA MARGINI A LUI ISUS PTR.NEAMUL OMENESC .
Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.
Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
- Iosua îi stă la dreapta, iar la stânga e Caleb -;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.
Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“
Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
- Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
- Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
- Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
- Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
- Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
- O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi, străine?
- Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
- Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
- Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
- Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!
Titus Beilic mulțumesc frumos pentru versuri ! Doamne ajută !
Mulțumesc mult !!!💙🧡
❤
Vocea asta mi mângâie inima! Ce voce minunata are omul asta nu ma satur sa- l ascult😊
Extraordinar ,cum te poate străpunge o asemenea poezie ,te trec fiorii și o suliță prin toate madularele ,cît de bun e domnul ,iar noi cei mai nerecunoscatori dintre toate ființele create de el .
Costache Ioanid s‐a dus la Domnul dar ne-a lăsat atâtea poezii pline de har,Dumnezeu să-i odihnească sufletul, MULȚUMESC
Multumim frate !!!
Dnul sa va binecuvinteze !!!
Când sunt tristă și tulburată ascult acest om și simt o mângâiere ❤❤❤
amin Mulțumesc Doamne că și eu am fost ca tâlharul ! Mulțumesc Doamne Mulțumesc
Aminnnn!
Multumesc Isuse Scumpul meu MÎNTUITOR!
Domnul ISUS să vă Binecuvânteze cu viață veșnică Amin !
Doamne cat esti Tu de bun cu noi pacatosii .
Gllorie Domnului ISUS. Multumesc mult. ALELUIA AMIN
Darul cuvintului! Da este un dar Mare de la Domnul.Sa fie folosit spre slava Lui!
Domnul sa te Binecuvinteze frate Daniel, ti-a daruit Dumnezeu un dar minunat de a recita poezii cu asa har !!
Domnul nostru Isus cristos sa te binecuvinteze Amin
Binecuvintat sa fie Domnul Isus,
Glorie, slavă Domnului
Multumesc Domnului pentru fratele Daniel.ma bucur mult cind il ascult si in emisiunile inregistrate de la radio.sint o bucurie pt.sufletul meu.Domnul sa l binecuvinteze.
Lăudat și binecuvântat fie Domnul
2018 hristos a iniat aceeasta poezie ma face sa plang mreu
Slavit sa fie Domnul! Minunata poiezie!!!
Domnul sa va Binecuvinteze frate Daniel cu sănătate spirituala și viata veșnica. Amin
Slava Domnului Isus amin ♥️♥️♥️
Un om a lui Dumnezeu a cărui voce îți minge sufletul! Fi binecuvintat!
Domnul sa te binecuvînteze
Dumnezeu sa te Binecuvinteze frate drag
Adevărat, frate ! Fi binecuvântat împreuna cu cei dragi.
Dzeu sa te binecuvinteze
Emoţionant.Frumoasă interpretare!
Glorieeee Aleluiaaaaa 🙏❤️😭
Dumnezeu să vă binecuvânteze 🙏
Doamne ce voce blândă! 🙏❤
Ce versuri minunate am sa o recit
Si eu vreau versurile
Amin
O poezie a unuia din cei mai mari poeți creștini români. Mi-a recitat-o o colegă, cea care era verișoara celui ce urma să devină soțul meu, în clasa a cincea. Am rugat-o să mi-o dicteze și am scris-o atunci, aveam aproape 12 ani. Am mai învățat poezii ulterior pe care le-am mai uitat, dar Tâlharul- de Costache Ioanid a rămas intactă.
Mare har ti-a dat Domnul.Ma bucur de oamenii ca dvs.
Slava Domnului Isus pentru jertva de pe cruce.
Fi binecuvintat frate
INTELEPCIUNEA O DA DUMNEZEU .VERSURILE LE DA TOT DUMNEZEU OAMENILOR CE STAPINESC BINE SCRIPTURA PTR. A NE INCINTA SI SA NU UITAM IUBIREA FARA MARGINI A LUI ISUS PTR.NEAMUL OMENESC .
❤❤❤❤❤❤🥺
❤
🤗
Fi binecuvântat frate Daniel. Vă rog ce I care postați poezii nu mai puneți muzică pe fundal,nu și are rostul,doar deranjează. Vă mulțumesc
De Costache Ioanid
Tâlharul nepedepsit..... 😔😔 👁️
Cum să găsesc melodia de la poiezia aceasta ?
ua-cam.com/video/ijKuoVoEB84/v-deo.html
@@AlexandruMandrila multumesc mult
🕊️🌷🕊️ ARON 👋😇😇😇😇 😔👁️🌈🕊️🕊️
Cum se numește negativi?
ua-cam.com/video/ijKuoVoEB84/v-deo.html appassionata - secret garden
De ce nu sunt versurile in Romînă
Puteți să-mi spuneți cum pot găsi melodia aceasta de fundal?
ua-cam.com/video/ijKuoVoEB84/v-deo.html
Nu ar fi bine să spuneti si cine a scris - o ? Poate mai are si altele frumoase...
Costache Ioanid
Știe cineva cine recită poezia?
Daniel Briciu
Va rog frumos sa ma ajutati cu versurile
www.resursecrestine.ro/poezii/16787/talharul
Amin
Amin
Amin