Prizonier în Mintea Mea

(Refren)
Simt cum lumea cade peste mine, nu mai văd nimic,
Tot ce-am încercat se prăbușește, simt că mă complic,
E prea mult întuneric, prea mult zgomot în cap,
Aș vrea să fug de toate, dar nu mai găsesc scap.
(Verse 1)
Zilele trec la fel, nicio rază, doar ceață,
Prizonier în mintea mea, parcă nu-i nicio viață,
Mă pierd în gânduri negre, îmi caut ieșirea,
Dar nimeni nu mă vede, nimeni nu-mi simte iubirea.
Tot ce vreau e liniște, să-mi opresc sufletul gol,
Sunt prins între dureri, nici lacrimile n-au rol,
În spatele zâmbetului, doar umbrele dansează,
Și nopțile-s prea lungi, iar tăcerea mă apasă.
(Refren)
Simt cum lumea cade peste mine, nu mai văd nimic,
Tot ce-am încercat se prăbușește, simt că mă complic,
E prea mult întuneric, prea mult zgomot în cap,
Aș vrea să fug de toate, dar nu mai găsesc scap.
(Verse 2)
Am încercat să mă ridic, dar parcă totul doare,
Fiecare pas e greu, ca și cum merg prin noroaie,
Sufletul meu e rece, gândurile mă sufocă,
Încerc să mă agăț de viață, dar timpul se blochează.
Și parcă toți din jur se uită fără să mă vadă,
Mă ascund în întuneric, dar nimeni nu-mi dă o șansă,
Inima-i zdrobită, dar bătăile continuă,
Încerc să mă adun, dar gândurile-n ruină.
(Refren)
Simt cum lumea cade peste mine, nu mai văd nimic,
Tot ce-am încercat se prăbușește, simt că mă complic,
E prea mult întuneric, prea mult zgomot în cap,
Aș vrea să fug de toate, dar nu mai găsesc scap.
Ma puteti gasi si pe instagram : www.instagram....