Ce poți să comentezi în fața unui munte de talent? Rămâi uimit, asculți, te minunezi încă odată de valorile inestimabile și talentul poporului român. Toată admirația pentru folclorul românesc.
O podgorie care a fost iubită și respectată, care a dat Regelui său ce a avut mai bun. În primii ani, la Segarcea a fost înființată o pepinieră de viță de vie, unde se cultivau 60 soiuri. Ulterior a luat naștere plantația de viță de vie, pe o suprafață de 300ha. Între 1906 - 1908, pe baza proiectului a doi arhitecți români, Iosif Exner și Jean Pompilian, s-a ridicat crama, sub coordonarea lui Ștefan Făgădău. A fost una dintre primele construcții din beton armat din România. Construită în formă de cruce greacă, aceasta folosea principiile vinificării gravitaționale și purta însemnele Coroanei: blazonul familiei regale și cununa de crini regali, care îi împodobeau intrarea. Sub administrarea Casei Regale domeniul a înflorit, iar calitățile terroir-ului au început să fie recunoscute. Prin decretul Consiliului de Miniștri din mai 1929, arealul viticol de la Segarcea este decretat ca “având dreptul să se obțină vinuri cu denumire de origine controlată”. Calitățile vinurilor de la Segarcea au făcut impresie bună de-a lungul timpului la concursuri internaționale de profil. În perioada în care Temistocle Jugureanu se ocupa de elaborarea vinurilor, produsele erau premiate cu medalii de aur la concursuri precum cel de la Paris, din 1936. Plantația de 300 ha a fost complet refăcută începând din 2005, respectându-se arhitectura din perioada monarhiei: 60% din suprafață este destinată soiurilor negre și 40% celor albe. Restaurarea cramei s-a făcut prin extinderea clădirii inițiale în jurul nucleului ridicat aici la începutul secolului al XX-lea. Au fost păstrate atât modelul arhitectural al cramei vechi, cât și tehnica de vinificație gravitațională. Odată cu readucerea la viață a Domeniului, s-au conservat și valorile sale istorice, cele care îi definesc identitatea. Din plantația istorică, refăcută complet, s-a păstrat o parcelă cu Tămâioasă Roză, de peste 100 de ani. Strugurele face parte din aceeași familie cu soiul nobil Muscat Rouge de Frontignan, care se găsea odată în sudul Franței, în regiunea Frontignan. Multiplicarea Tămâioasei Roze s-a făcut folosind ochi prelevaţi anual din cei aproximativ 2000 de butași care au supraviețuit în podgoria de la Segarcea timp de un secol. În prezent există o suprafață de 14ha plantate cu acest soi, Domeniul Coroanei Segarcea fiind unicul posesor al acestui strugure. Strugurii de Muscat există în 3 sortimente: alb, roșu și negru, cei roșii fiind prezenți numai la Segarcea. Istoria și geografia domeniului deopotrivă sunt strâns legate de calea ferată, construită la Segarcea la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca o veche cicatrice pe care timpul se încăpățânează să o lase pe obrazul unei podgorii reîntinerite, linia ferată taie via în două jumătăți și unește localitățile din sudul României cu așezările de la Dunăre. Calea ferată a fost folosită de familia regală când Blue Train, trenul regal, o aducea la domeniul de la Segarcea. Tradițiile de suflet locale au fost reluate în același spirit al sărbătorilor din trecut, arătând respectul pentru pământ și vie, pentru viitorul bogat al roadelor. La Segarcea și în sudul Olteniei este sărbătorit Sfantul Trifon, cel care în credința populară are putere asupra începutului de primavară. O dată pe an, de ziua Sfântului, pe 1 februarie, preotul stropește cu agheazmă livezile și via, ca ele să fie ferite de nerodire, secetă sau grindină. Totul este însoțit de un ritual complex, de pregătire a viei pentru un nou sezon de rod, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. În trecut, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantațiilor și afumau via. Spiritul Domeniului s-a transmis și este păstrat și în prezent în vinoteca de la Segarcea, ce găzduiește un adevărat tezaur oenologic. Printre cele mai vechi vinuri din colecția păstrată aici se numără vinuri de la 1917 și până în anii 1974. Sticlele din perioada regalității poartă coroana regală a suveranului în perioada căruia au fost elaborate, iar forma lor de atunci a servit drept inspirație în alegerea sticlelor pentru vinurile actuale.
VREAU SA MIL AMINTESC PE LIVIU VASILICA MAINE LA CANALUL MEU PREFERAT ETNO TV SI SA IL DIFUZEZE LA MATINALI SI POPULARI NUMAI DACA SE POATE LA ORA 10.00 VA ROG
Ce poți să comentezi în fața unui munte de talent? Rămâi uimit, asculți, te minunezi încă odată de valorile inestimabile și talentul poporului român. Toată admirația pentru folclorul românesc.
TITANI AI
CANTECELOR POPULARE...
🇦🇩🌹🌹🌹🌹🌹🇦🇩
O legendă a muzicii populare românești.la fel că marele Ilie Balaci.etc
UN
.ADEVARAT.HAIDUC.
O podgorie care a fost iubită și respectată, care a dat Regelui său ce a avut mai bun. În primii ani, la Segarcea a fost înființată o pepinieră de viță de vie, unde se cultivau 60 soiuri. Ulterior a luat naștere plantația de viță de vie, pe o suprafață de 300ha.
Între 1906 - 1908, pe baza proiectului a doi arhitecți români, Iosif Exner și Jean Pompilian, s-a ridicat crama, sub coordonarea lui Ștefan Făgădău. A fost una dintre primele construcții din beton armat din România. Construită în formă de cruce greacă, aceasta folosea principiile vinificării gravitaționale și purta însemnele Coroanei: blazonul familiei regale și cununa de crini regali, care îi împodobeau intrarea.
Sub administrarea Casei Regale domeniul a înflorit, iar calitățile terroir-ului au început să fie recunoscute. Prin decretul Consiliului de Miniștri din mai 1929, arealul viticol de la Segarcea este decretat ca “având dreptul să se obțină vinuri cu denumire de origine controlată”.
Calitățile vinurilor de la Segarcea au făcut impresie bună de-a lungul timpului la concursuri internaționale de profil. În perioada în care Temistocle Jugureanu se ocupa de elaborarea vinurilor, produsele erau premiate cu medalii de aur la concursuri precum cel de la Paris, din 1936.
Plantația de 300 ha a fost complet refăcută începând din 2005, respectându-se arhitectura din perioada monarhiei: 60% din suprafață este destinată soiurilor negre și 40% celor albe.
Restaurarea cramei s-a făcut prin extinderea clădirii inițiale în jurul nucleului ridicat aici la începutul secolului al XX-lea. Au fost păstrate atât modelul arhitectural al cramei vechi, cât și tehnica de vinificație gravitațională.
Odată cu readucerea la viață a Domeniului, s-au conservat și valorile sale istorice, cele care îi definesc identitatea.
Din plantația istorică, refăcută complet, s-a păstrat o parcelă cu Tămâioasă Roză,
de peste 100 de ani. Strugurele face parte din aceeași familie cu soiul nobil Muscat
Rouge de Frontignan, care se găsea odată în sudul Franței, în regiunea Frontignan.
Multiplicarea Tămâioasei Roze s-a făcut folosind ochi prelevaţi anual din cei
aproximativ 2000 de butași care au supraviețuit în podgoria de la Segarcea timp de
un secol. În prezent există o suprafață de 14ha plantate cu acest soi, Domeniul
Coroanei Segarcea fiind unicul posesor al acestui strugure. Strugurii de Muscat există
în 3 sortimente: alb, roșu și negru, cei roșii fiind prezenți numai la Segarcea.
Istoria și geografia domeniului deopotrivă sunt strâns legate de calea ferată,
construită la Segarcea la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ca o veche cicatrice pe care timpul se încăpățânează să o lase pe obrazul unei podgorii reîntinerite, linia ferată taie via în două jumătăți și unește localitățile din sudul României cu așezările de la Dunăre. Calea ferată a fost folosită de familia regală când Blue Train, trenul regal, o aducea la domeniul de la Segarcea.
Tradițiile de suflet locale au fost reluate în același spirit al sărbătorilor din trecut, arătând respectul pentru pământ și vie, pentru viitorul bogat al roadelor. La Segarcea și în sudul Olteniei este sărbătorit Sfantul Trifon, cel care în credința populară are putere asupra începutului de primavară. O dată pe an, de ziua Sfântului, pe 1 februarie, preotul stropește cu agheazmă livezile și via, ca ele să fie ferite de nerodire, secetă sau grindină. Totul este însoțit de un ritual complex, de pregătire a viei pentru un nou sezon de rod, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. În trecut, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantațiilor și afumau via.
Spiritul Domeniului s-a transmis și este păstrat și în prezent în vinoteca de la Segarcea, ce găzduiește un adevărat tezaur oenologic. Printre cele mai vechi vinuri
din colecția păstrată aici se numără vinuri de la 1917 și până în anii 1974.
Sticlele din perioada regalității poartă coroana regală a suveranului în perioada căruia au fost elaborate, iar forma lor de atunci a servit drept inspirație în alegerea sticlelor pentru vinurile actuale.
Liviu Vasilică
Dumnezeu să îl ierte
Super
🇷🇴👍
VREAU SA MIL AMINTESC PE LIVIU VASILICA MAINE LA CANALUL MEU PREFERAT ETNO TV SI SA IL DIFUZEZE LA MATINALI SI POPULARI NUMAI DACA SE POATE LA ORA 10.00 VA ROG