Tu nu ești mort, tu ești în rătăcire / Suflet al nostru, care-atâta plângi. (Dante) Ajută-mă cu 8 lei să pot continua aceste clipuri: patreon.com/bogdanliviu
Salut ! Stai linsitit ca si astia care avem "cariere" suntem prinsi in aceasi depresie existentiala. Astazi e la fel ca ieri si la fel ca maine...cel putin cei care sunt sinceri cu ei insisi si recunosc asta...
Imi face placere sa te ascult, e ceva foarte profund, si toate acestea sunt idei cu care rezonez - Insa cu cat ma gandesc mai mult la faptul ca nimic nu are sens, incep sa ma gandesc tot mai mult la ideea ca fara a ma indrepta inspre ceva mai mare decat mine, o divinitate, nu are cum sa aiba rost - Eu personal nu pot sa accept ideea ca totul a pornit din nimic, ca totul e un accident extrem de fericit, din care totul a luat viata. Omul in toata complexitatea sa, natura care se sincronizeaza intr-o perfectiune de nedescris, nu are cum sa apara din nimic. Asa ca trebuie sa existe o divinitate, o fiinta mai presus de noi care a conceput totul, iar doar cautand mai mult acea divinitate pot sa inteleg mai mult viata. Nu am toate raspunsurile, nici pe departe, am foarte multe intrebari, de-asta simt ca rezonez cu ideile pe care le transmiti tu. Ce ma ajuta pe mine? Vad ca tot mai mult ma ajuta disciplina. Desi nu imi place, nu imi place sa ma trezesc dimineata devreme, nu imi place sa fiu organizat, dar facand asta, desi nu imi place, pot sa ma simt satisfacut cu mine insumi, iar astfel pot aduce valoare si celor din jurul meu. Imi place sa urmaresc persoane precum David Goggins sau Jocko Willink, care promoveaza disciplina - In special David Goggins, mi se pare fascinanta povestea vietii lui - A crescut cu un tata abuziv si in medii in care oamenii erau rasisti, a reusit sa descopere, 20 de ani mai tarziu, ca singura modalitate de a se ridica din suferinta provocata de trecutul sau, a fost sa imbratiseze disciplina in fiecare domeniu al vietii lui - A ajuns apoi in armata americana, astazi are in istoric mai multe realizari pe care putini le ating - Si intrebarea e: De ce? De sa tinzi spre asa ceva? Buna intrebare. De multe ori ma intreb si eu. Dar cred ca, pentru mine, cel mai bun raspuns este: Ca sa pot fi multumit de mine insumi, sa pot sa ma uit in oglinda si sa simt ca fac ceva ce conteaza pentru mine, sa pot sa ma uit la sotia mea si sa stiu ca aduc valoare in viata ei, iar pe viitor, sa pot sa ma uit la copiii mei si sa simt acelasi lucru. Mandrie, satisfactie, implinire. Pace. Imi place sa te urmaresc. Primul video pe care l-am vazut a fost acela despre Louis CK, si am continuat de atunci sa te urmaresc. Iti doresc toate cele bune in continuare!
Draga Bogdan frământările ne însoțesc toată viața. La mine se adaugă și migrena din când în când:))) As avea o viață monotonă fără ele. Cândva o prietenă, văzându-mă tulburată si mereu nemulțumită de mine, mi-a zis ca pentru a putea iubi pe ceilalți trebuie sa ne iubim mai întâi pe noi înșine. Am început să fac pace cu mine asa cum sunt, cu defecte, cu calități, cu plusuri, cu minusuri. Nu fac planuri pe termen lung și nici nu fac promisiuni pe care sa nu le pot menține și in acest fel reduc din "eșecuri". Nopți albe cu gândurile mele fac și eu la 52 de ani. Le făceam și la 18 și la 28 și la 38. Si o sa le fac și la 88 de-oi ajunge! Îmi confirmă tatal meu care a ajuns la aceasta vârstă și visează suta! Și știi vorba aia: bătrânețe haine grele, ce n-as da să scap de ele! Să ai spor în bine! ❤
„Lumea asta e un loc al afacerilor. Ce forfotă infinită! Sunt trezit aproape în fiecare noapte de gâfâitul locomotivei. Îmi întrerupe visele. Nu e niciun sabat. Ar fi grozav să vezi o dată omenirea într-un moment de răgaz. Nu e decât muncă, muncă și iar muncă.[...] Un irlandez, văzându-mă pe câmp cum scriam o notă, a crezut că-mi calculam câștigul. Dacă un om a fost aruncat pe fereastră când era copil, devenind astfel infirm pe viață sau scos din minți de indieni, e de regretat în primul rând faptul că a devenit astfel incapabil de afaceri! Cred că nu există nimic, nici măcar crima, mai opus, poeziei, filozofiei și, vai, vieții înseși decât această afacere neîncetată.“ „Dacă ar trebui să-mi vând societății atât diminețile, cât și după-amiezile - cum pare să facă majoritatea -, sunt sigur că pentru mine nu va mai rămâne nimic pentru care să merite să trăiesc. Sper că nu-mi voi vinde astfel niciodată dreptul prin naștere pentru o ciorbă. Vreau să spun că un om poate fi foarte harnic și totuși să nu-și petreacă bine timpul. Nu există greșeală mai fatală decât să-ți petreci cea mai mare parte a vieții câștigându-ți existența. Toate marile acțiuni se susțin singure. Poetul, de pildă, trebuie să-și întrețină trupul prin poezia sa, așa cum o mașină de rindeluit cu aburi își hrănește cazanele cu talașul pe care-l produce. Trebuie să-ți câștigi existența iubind. Însă, așa cum se spune despre negustori că nouăzeci și șapte dintr-o sută eșuează, tot astfel viața oamenilor în general, judecată după acest standard, e un eșec, iar falimentul poate fi cu certitudine prezis.“ „E semnificativ faptul că merită menționat puțin sau nimic din ce s-a scris pe tema câștigării existenței, cum să-ți câștigi existența nu doar cinstit și onorabil, ci în același timp atrăgător și glorios, căci, dacă a-ți câștiga existența nu e astfel, nici existența nu e. S-ar putea crede din literatură că această chestiune n-a tulburat niciodată meditațiile unui om solitar.[...] Cum poate fi cineva un om înțelept dacă nu știe mai bine decât alții cum să trăiască - dacă el nu e mai abil și mai subtil din punct de vedere intelectual? Muncește oare Înțelepciunea pe o bandă rulantă? Sau ne învață cum să reușim după exemplul ei? Există oare ceva care să țină de înțelepciune și să nu se aplice în viață? Este ea doar morarul care macină cea mai frumoasă logică? E pertinent oare să ne întrebăm dacă Platon și-a câștigat existența mai bine sau cu mai mare succes decât contemporanii lui sau a căzut pradă dificultăților vieții la fel ca alți oameni?[...] Modurile în care majoritatea oamenilor își câștigă existența, adică trăiesc, nu sunt nimic altceva decât improvizații și eschivări de la adevărata problemă a vieții, în primul rând fiindcă ei nu cunosc, dar în parte și pentru că nu vor altele mai bune.“ „Omul ar fi mai bine să moară de foame decât să-și piardă inocența în acțiunea de procurare a pâinii.“ Toate aceste lucruri au fost scrise de Thoreau. Vezi cap. II, intitulat Viața fără principii, din Nesupunerea civică și alte eseuri - carte apărută la editura Herald. Mă simt un impostor dând sfaturi. Dar m-am ostenit să-ți scriu aceste rânduri. Nefiind ale mele, cumva îmi atenuează senzația de impostură. Nu pot să pretind că știu ce ar trebui să faci. Numai tu poți să știi asta. Dar văzând ce cărți citești, am încredere că vei lua cea mai bună hotărâre pentru tine.
17:25 si cate planuri aveam. Dar cu fiecare zi simt ca nimic nu se pliaza pe dorințele mele si ceea ce era deja in mintea mea incepe sa se dezlipească. Empatizez cu tine fiindca si eu ma scufund in acelasi ocean. Am devenit confuză si am ramas singură. Poate e de vina varsta. E trist cand aud ca si altii simt ca mine, dar simultan e si bine, u know. Cam egoist, dar astia suntem. Nu ti pot spune ce as vrea sa fiu in viitor fiindca nu pot spune cu certitudine nici ce sunt acum. Sper sa aflu.
m-am trezit si eu luni la 8 dim o data in viata si am ascultat asta. discurs motivational perfect)))). de obicei momentele de criza te ajuta sa-ti raspunzi la intebari, daca esti om d-asta bolnav de nevoia de a fi ce crede el ca inseamna sa fii liber si sa nu te minti. ajuta si sa nu bei monster la 4 dimienata:))),dar tot un shot de momente de criza sunt mai reale, din pacate, nu din fericire, pt ca s mereu nasoale. genul de oameni oslo 31 cumva se feresc si de momentele de criza, prin a nu trai viata (cumva), dar cu cat trece timpul, momentele de criza te gasesc intr un fel sau altul. daca incerci sa nu fii rau cu tine si sa nu culpabilizezi ceva ce i deja foarte rau, o sa gasesti solutii, fie ca ele incalca ce credeai tu ca e libertate si sinceritate si bla. suna rau, dar in mizerie e mai putina poezie decat durere, daca e sa fim sinceri. probabil s-ar sinucide jumate de planeta daca si-ar da destul timp cat sa ajunga la ei si ar sti ca se termina totul dupa shut down, dar e la fel de probabil sa se termine totul, ca probabilitatea de a te reincarna in copil din 3rd world sau orice alta posibilitate la care s-au gandit oamenii sau inca nu s-au gandit. cred ca ajuta destul de mult sa intelegi ca in principal omul e facut sa supravietuiasca, iar asta scuza multe chestii si te face sa te minti enorm de mult si e mai bine asa probabil. csf, suntem doar oameni si oamenii se mint enrom de mult, chiar si cei care au pretentia ca nu vor s-o faca. nu poti sa ai pretentii absurde de la o vaca, gen sa zboare sau sa macane, sau sa faca integrale. la finalul zilei e doar o vaca, cum oamenii sunt doar oameni. ei nu prea pot supravietui fara sa se minta (cand viata nu e continuu facuta din momente de criza, ca altfel te duci dupa lemne si vanezi, nu te gandesti) si pana la un punct asta e ok si sustine viata si miscarea, doar ca foarte multi au trecut de 2 ani lumina de punctul ala si au facut procesul asta sa arate la fel de sexy ca o necroza. mai degraba e ok sa te impaci cu ideea asta, decat sa te arunci in situatii care sa te faca sa te simti obligat sa te adaptezi pt ca exista ceva exterior viu pt care sa traiesti(gen copil). devine destul de bolnavicios la un moment dat sa-ti legi toata existenta de copil, atat pt el cat si pt tine. din pacate, de obicei doare prea rau viata cat sa poti fi lucid si sa nu ai tendinta sa-ti faci rau continuu, dar daca iti dai spatiu si timp si ai creierul odihnit, partea de animal din tine isi face treaba destul de mult in sensul supravietuirii si-ti regleaza si gandirea spre asta. e destul de trist ca oamenii au evoluat spre a se desprinde de animal/corp, cumva si de viata/supravietuire, evadand in orice chestii si roluri cumva marketate ca de apreciat sau salvatoare sau de bine, dar care in fond nu prea iti fac bine, ca individ, fie ca s idealuri poetice, sau metaverse, sau hypermunca.
Urmărind videoclipul ăsta, cred ca încep să îmi reconsider starea actuală şi credințele conforme cu libertatea. Presupusa libertate ca acu stau să mă gândesc câtă efemeritate e în toate. Mulțumesc. Îmi plăcea ideea ta conforma cu faptul că toate sunt o iluzie şi noi tindem spre un cumul iluzoriu dar tocmai aici e paradoxul, iluzia vieții te menține ancorat în propria existenta. Ok, mi-ai dat ceva teme de gândire. Prima întrebare ce e în mâine, care e situația sau gândul care te tine încredințat că mâine e mai important decât azi, ceea ce e dubios, pentru ca timpul e format doar din clipe prezente, din acum permanent, practic ce valoare aduci lui acum. Pai, ca orice muritor în plan fizic tind spre ceva, sper la ceva. Îmi doresc să aduc valoare, întrebarea reală care necesita adâncită e următoare să aduc valoare în ochii cui? În mine pentru a pune presiunea aceea de a deveni sau în ochii celuilalt care îmi e oglinda? Aici e întrebarea, dar cine e celalalt în raport cu sinele meu de acum. Ok, cred ca anul ăsta am de săpat adânc. Ce sa zic, mi-ai făcut matinalul.
Eu am cel mai tare job pentru un nihilist și un anti-talent în toate: lucrez doar noaptea, 2n cu 2z libere, privesc pe camere de luat vederi și ascult teatru radiofonic, audiobooks și pe... tine, Bogdan Liviu ! Sunt și plătit cu 2500 lei pe lună. Ce viață superbă am !! :) Îți recomand să cauți ceva asemănător.
Când se eliberează ub loc acolo să mă chemin facem live :)) Acum mi-e rușine ca din 2500 de lei iti cer sa mi dai si mie 8 lei 🥺 Dar incerc sa fac si eu un salariu din prostia asta cu clipurile, aia e!
@@BogdanLiviu7 Da, dar tu nu știi ca eu am scos cablul TV de 25 lei ca să ti-i dau ție lunar. :) Eu zic că merită schimbul. Să intre leafa pe card și îți trimit pe Revolut cum am promis. TU ești sensul meu de mult cautat. :) Să ne gândim un pic la asta.
@@BogdanLiviu7 Camera e izolată fonic și chiar eu am făcut 2 audiobooks la muncă. :) Merge, dar eu nu am glas duios ca tine. Nici microfon bun. Dar am testat. :)
Sunt aici, acum. La 5 zile distanță. Și aștept ca același Bogdan să răspundă viu cu aceeași fărâmă de ființă "🥺❤" la propria "🤍" Ratatule, unde ești? Te așteptăm, cu tot cu voci. ❤
Bună! Esti mai mult decât ce vezi sau crezi. Esti o părticică din Univers. Esti aici, pe această planetă pt a invata să transformi Intunericul in Lumină, grosierul în sublim. Încet ia sens, gasindu-ti tie sens întâi si apoi vine de la sine. Să auzim de bine!
recunosc si eu multe din starile tale - e frumos ca ai avut sansa sa faci ce ai vrut pana acum . Pt partea materiala cred ca trebuie sa incepi cu ceva si sa iti faci niste conexiuni si tot asa... si da scrisul plus ca e o perioada in care observ ca se vinde cam orice online . Da timpul e scurt ..pt tot.
Irréversible (2002) Ireversibil. Timpul distruge totul. Săgeata arată o singură direcție, de la naștere până la moarte. Fiecare secundă aduce cu ea o multitudine de bifurcații. Fiecare este ireversibilă. Noi nu suntem predestinați, dar destinul se scrie singur. Contribuția noastră este derizorie. Abia dacă are de-a face cu supraviețuirea noastră individuală. Iar moartea este inevitabilă. Timpul scoate la iveală totul. Ce-i mai rău și ce-i mai bun. Sau invers. E același lucru. De îndată ce sunt scrise, urmele trecerii noastre prin viață se și șterg. Doar săgeata rămâne. Săgeata inventată de creierul nostru. Timpul există numai în percepția noastră. Durerea, plăcerea, trecutul, viitorul - asemenea. Ceea ce facem în scurta perioadă de timp cât săgeata ne poartă cu ea, se întâmplă uneori din propria noastră voință. Putem să folosim acest timp pentru a ne perpetua specia, sau pentru a uita micimea nostră, sau putem face un film.
Natura - porţile mi le-a închis în faţă! Firul gândirii-i rupt, în ceaţă. Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă. Să potolim prin văile simţirii, Arzânde, toate patimile firii. Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje, Minunile să le desfacem, drage. Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor, În rostogolul întâmplărilor! Să se perinde, cum se poate, Durere şi plăceri, de toate, Succese şi căderi, cum soarta vine; Adevăratul om nu stă degeaba. Goethe - Faust
Salutare. Clipul tău mi-a amintit de interviul pe care i l-a luat Liiceanu lui Cioran, mai exact partea în care vorbeau despre muncă vs idealul de a trăi ca parazit, cu care am rezonat total. Spunea Cioran că el mereu a dorit să se "fofileze" în viață, să fugă de responsabilități și să trăiască precum un parazit, toate acestea pentru a nu fi sclav. În același interviu mai spunea că după ce a fost profesor timp de un an la Brașov, și-a dat seama că efectiv nu poate practica niciun fel de meserie. Și nu este singurul care avea gânduri anti-job: Samuel Johnson, Henry David Thoreau, Paul Lafargue, Robert Louis Stevenson, Ivan Goncearov (cu al său Oblomov pe care l-ai menționat), Jerome K. Jerome și alții au avut o întreagă filosofie de viață bazată pe "lenevia creatoare" cu sensul acela de otium greco-roman. Ești deci într-o companie destul de selectă. Evident însă că ai dezavantajul de a avea un venit mai mic, dar și dacă te-ai duce la un job de 8 ore + pe zi, ai constata imediat că acolo sunt multe alte dezavantaje, precum cel al timpului irosit în sclavie. Așa măcar faci ce îți place, iar asta constituie cu adevărat mare lucru. În plus, activitatea ta din prezent cred că îți va permite în cele din urmă să scrii și să publici o carte, după cum ai zis, asta constituind o bună modalitate de a transcende moartea, o cale non-religioasă către nemurire.
Suntem lipsiți de sens, sau mai degrabă atât de pietrificați încât și sensul ni se pare un nonsens..... Eu, spre exemplu, am terminat teologie - asistență socială. Am făcut facultatea din pasiune, am "simtit-o" să zic așa. Din fascinație pentru tot ce are legătură cu Dumnezeu,. am ales ca program de master exegeza biblică. Mi-am dorit atât de mult să ajung aici, am trecut peste toate descurajările și acum mă oftic când văd că am uneori niște gânduri de nemulțumire și de infidelitate față de latura cunoașterii pe care am ales să o explorez, iar cursurile online îmi amplifică stările. Nu suntem statornici in nimic, nici măcar în ceea ce in mod normal ne pasionează. Este paradoxal că părinții noștri nu au avut șansele noastre, ba dimpotrivă, au avut vieți pline de greutăți, dar au știut cum să rămână oameni. Noi avem atât de multe oportunități, dar nu putem să le facem față, ne-am rătăcit în propria libertate și în miile de căi pe care le-am putea alege. Nu mai avem niciun zvâc, murim pe zi ce trece câte puțin.. Tins cont că discursul ăsta vine din partea unui om plin de optimism și de speranță, dar mai am și eu stările mele. Dacă mă intrebi mâine, nu o să neg ce am scris aici. Eu le scriu conștientă de ele, dar nu lipsită de speranță..
pt mine, implinirea a 50 de ani a insemnat un inceput extraordinar, o alta viziune asupra vietii si simt ca am atatea de facut si invatat, de corectat...
Dakini vreau sa fiu peste 5 ani În iad am fost, aproape ca tine în clipul asta, acum vreau cerul și dupa ce le văd pe amândouă sigur aleg pământul. Sper că dormi și ești mai bine, acum, peste 2 ani pa pa
Mi-a intrat leafa pe card. Prima plata o fac mereu catre tine de 2 luni. :) 25 lei cat pentru o zi de supravietuire in infernul pamantean. Meriti, tu esti terapeutul meu. Tu esti oglinda mea. In tine ma vad pe mine si uite asa ma vindec. Multumesc.
Tu traiesti visul meu cumva. Ai exact ceea ce eu imi doresc: carti si libertate sa fac ce îmi place. De abia astept sa termin cu Anglia sa pot sa am asa ceva. Sau poate la batranete, în cel mai rau caz.
Cât despre un copil, după ce crește îți reproșază: "M-ai făcut doar pentru a avea tu ce iubi. Să te bucuri tu de mine, să-ți umplu golurile, egoistule!" :( (uneori să iubești doar, nu e suficient. Trebuie să și te faci iubit)
Dacă nu există nimic după moartea trupului, sinuciderea ar fi cea mai bună alegere. Dar neștiind sigur ce se află dincolo de ea, ne e teamă să ne sinucidem. Ne e teamă de iad, de judecată, de Dumnezeu. Dar poate că nu există nimic. Ne dezintegrăm în particule sub atomice și ne pierdem în univers. Ce tare ar fi. Moartea ego-ului ucigaș. Nu există zi în care gândul nonexistenței nu mă extaziază.
Tata, având gânduri sinucigașe, a zis că trebuie sa își facă o familie și să devină responsabil, realist, să își dea un sens la 28 de ani. Si a păcălit-o pe mama și a turnat 3 copii, unul după altul. Si viata lui a căpătat un sens. A muncit 45 de ani la foc automat pentru o pensie de 1700 lei >:)) EU zic că nu merită această soluție ! Din cauza lui ma chinui și eu acum într-un fel. Nu are rost să aduci copii pe lume. Suferința mea e arhisuficientă.
Bah, omule! Te ascult si rad singur ca prostu' ... sau ma rog, cu tine. 1. Am si un raspuns pt problema ta: trebuie sa faci un copil. 2. Trebuie sa cauti toata viata raspunsul asta nu te bloca in asta acum...
Să fac un copil,ca sa-mi rezolv problema? Dar vreau sa-l fac pentru a incununa relatia de iubire pe care o traiesc, sa fie produsul iubirii nu asa... hai sa fac copil sa ma scoata din incurcatura :)) Sa-i reprosez apoi copilului: pai,bine ma nenorocitule te-am crescut ti-am dat sa mananci si tot trist sunt si n-am sens in viata!
Scrie! Invat sa scrii frumos structurat incat sa atragi copiii si sa le dai lor un sens vietii, si apoi vei vedea ca viata ta are un scop. Daca nu vrei sa aiba clar nu are... ;)
incercasem ceva python - am simtit sa ma spanzur dupa 5 ore, ma sufocam efectiv - nu de dificultate, ci de ideea de a face NUMAI asta toata viata. Dar nu asta facem mereu, orice ocupatie am avea? Mi-am facut o meserie din a ma plange pe youtube si a cere 8 lei sa pot continau sa plang de foame. :)))
Cred că îți lipsește încrederea în tine, ești sceptic și faptul că pierzi nopțile te epuizează psihic. Te-aș vedea la evenimente culturale, te-aș vedea profesor de filosofie sau să predai literatură comparată. Ai acel ceva care captează atenția ascultătorului. Dacă nu ai avea asta, nu aș fi stat să ascult un clip care m-ar demoraliza😁 O ultimă idee: librar sau bibliotecar 😁
Viata e o pânză goala de pictura. Dacă vrei să pictezi ceva sau nu, nici nu contează. Oricum murim în final. :) Deci, haideți să ne eliberam totuși de această angoasă stupidă: să ne găsim sensul, să facem ceva măreț, să ne facem un renume, o carieră, familie, și alte prostii omenești. Să fim ca un motan care doarme 16 ore din 24 și nu e stresat că nu are un scop măreț. :)) Am trecut de nebunia vârstei mijlocii când "trebuia să fac ceva uluitor". :)) Pur și simplu, iau fiecare zi cum este, când am energie fac de toate, când sunt sleit, privesc tavanul sau te ascult pe tine. :)) NU TREBUIE SA FACI NIMIC. Bucură-te de prezent, atât! Eu sunt mort de când m-a născut mama. Dar această moarte ambulantă mă face VIU !! Uluitor totuși.
Eu zic sa te uiti la clipa de acum, nu la finalul fiecarui lucru...si la ce adancime este in tine...eu zic sa te pui pe scris...vorba lui Cioran...ca o relaxare..ca o descatusare....stii tu ce zic....
Știu :)) e otravă absolută. E haios că mă uit la Huberman, Sinclair, toti maestrii pe longevitate, profesori etc, stiu exact ce e sanatos, si prefer totusi sa ma otrăvesc :))
Tu nu ești mort, tu ești în rătăcire / Suflet al nostru, care-atâta plângi. (Dante)
Ajută-mă cu 8 lei să pot continua aceste clipuri:
patreon.com/bogdanliviu
Salut ! Stai linsitit ca si astia care avem "cariere" suntem prinsi in aceasi depresie existentiala. Astazi e la fel ca ieri si la fel ca maine...cel putin cei care sunt sinceri cu ei insisi si recunosc asta...
Bogdane, am vazut clipul asta de multe ori. Acum vin doar sa las o multumire. Este clipul meu preferat de pe acest canal.
❤🫂
Imi face placere sa te ascult, e ceva foarte profund, si toate acestea sunt idei cu care rezonez - Insa cu cat ma gandesc mai mult la faptul ca nimic nu are sens, incep sa ma gandesc tot mai mult la ideea ca fara a ma indrepta inspre ceva mai mare decat mine, o divinitate, nu are cum sa aiba rost - Eu personal nu pot sa accept ideea ca totul a pornit din nimic, ca totul e un accident extrem de fericit, din care totul a luat viata. Omul in toata complexitatea sa, natura care se sincronizeaza intr-o perfectiune de nedescris, nu are cum sa apara din nimic. Asa ca trebuie sa existe o divinitate, o fiinta mai presus de noi care a conceput totul, iar doar cautand mai mult acea divinitate pot sa inteleg mai mult viata. Nu am toate raspunsurile, nici pe departe, am foarte multe intrebari, de-asta simt ca rezonez cu ideile pe care le transmiti tu. Ce ma ajuta pe mine? Vad ca tot mai mult ma ajuta disciplina. Desi nu imi place, nu imi place sa ma trezesc dimineata devreme, nu imi place sa fiu organizat, dar facand asta, desi nu imi place, pot sa ma simt satisfacut cu mine insumi, iar astfel pot aduce valoare si celor din jurul meu. Imi place sa urmaresc persoane precum David Goggins sau Jocko Willink, care promoveaza disciplina - In special David Goggins, mi se pare fascinanta povestea vietii lui - A crescut cu un tata abuziv si in medii in care oamenii erau rasisti, a reusit sa descopere, 20 de ani mai tarziu, ca singura modalitate de a se ridica din suferinta provocata de trecutul sau, a fost sa imbratiseze disciplina in fiecare domeniu al vietii lui - A ajuns apoi in armata americana, astazi are in istoric mai multe realizari pe care putini le ating - Si intrebarea e: De ce? De sa tinzi spre asa ceva? Buna intrebare. De multe ori ma intreb si eu. Dar cred ca, pentru mine, cel mai bun raspuns este: Ca sa pot fi multumit de mine insumi, sa pot sa ma uit in oglinda si sa simt ca fac ceva ce conteaza pentru mine, sa pot sa ma uit la sotia mea si sa stiu ca aduc valoare in viata ei, iar pe viitor, sa pot sa ma uit la copiii mei si sa simt acelasi lucru. Mandrie, satisfactie, implinire. Pace. Imi place sa te urmaresc. Primul video pe care l-am vazut a fost acela despre Louis CK, si am continuat de atunci sa te urmaresc. Iti doresc toate cele bune in continuare!
Wow. Mi-ai făcut ziua, mulțumesc! 🥺❤
@@BogdanLiviu7 - Ma bucur foarte mult! ❤
Draga Bogdan frământările ne însoțesc toată viața. La mine se adaugă și migrena din când în când:))) As avea o viață monotonă fără ele. Cândva o prietenă, văzându-mă tulburată si mereu nemulțumită de mine, mi-a zis ca pentru a putea iubi pe ceilalți trebuie sa ne iubim mai întâi pe noi înșine. Am început să fac pace cu mine asa cum sunt, cu defecte, cu calități, cu plusuri, cu minusuri. Nu fac planuri pe termen lung și nici nu fac promisiuni pe care sa nu le pot menține și in acest fel reduc din "eșecuri". Nopți albe cu gândurile mele fac și eu la 52 de ani. Le făceam și la 18 și la 28 și la 38. Si o sa le fac și la 88 de-oi ajunge! Îmi confirmă tatal meu care a ajuns la aceasta vârstă și visează suta! Și știi vorba aia: bătrânețe haine grele, ce n-as da să scap de ele!
Să ai spor în bine! ❤
Ador femeia.
"Ai căutat cea mai grea povară și atunci te-ai găsit pe tine însuți" - Nietzsche
14:27 despre cinism, credință, umor si ironie👍🏻🕊
28:00 😔 cunoscuta stare
Libertatea, de orice fel, cere sacrificii. Dar este foarte important sa te simti cu adevarat liber.
Absolut de acord ❤️
Un superb al UA-camului românesc!
Îi mulțumesc benzinăriei nonstop pentru sprijinul acordat! ))
Felicitări, domnule orator!
Bogdan Liviu: mi-e greu si sa strang bani
Tot Bogdan Liviu: SUNT DEPENDENT DE REDUCREI PRIETENI! NU MA POT OPRI!
„Lumea asta e un loc al afacerilor. Ce forfotă infinită! Sunt trezit aproape în fiecare noapte de gâfâitul locomotivei. Îmi întrerupe visele. Nu e niciun sabat. Ar fi grozav să vezi o dată omenirea într-un moment de răgaz. Nu e decât muncă, muncă și iar muncă.[...] Un irlandez, văzându-mă pe câmp cum scriam o notă, a crezut că-mi calculam câștigul. Dacă un om a fost aruncat pe fereastră când era copil, devenind astfel infirm pe viață sau scos din minți de indieni, e de regretat în primul rând faptul că a devenit astfel incapabil de afaceri! Cred că nu există nimic, nici măcar crima, mai opus, poeziei, filozofiei și, vai, vieții înseși decât această afacere neîncetată.“
„Dacă ar trebui să-mi vând societății atât diminețile, cât și după-amiezile - cum pare să facă majoritatea -, sunt sigur că pentru mine nu va mai rămâne nimic pentru care să merite să trăiesc. Sper că nu-mi voi vinde astfel niciodată dreptul prin naștere pentru o ciorbă. Vreau să spun că un om poate fi foarte harnic și totuși să nu-și petreacă bine timpul. Nu există greșeală mai fatală decât să-ți petreci cea mai mare parte a vieții câștigându-ți existența. Toate marile acțiuni se susțin singure. Poetul, de pildă, trebuie să-și întrețină trupul prin poezia sa, așa cum o mașină de rindeluit cu aburi își hrănește cazanele cu talașul pe care-l produce. Trebuie să-ți câștigi existența iubind. Însă, așa cum se spune despre negustori că nouăzeci și șapte dintr-o sută eșuează, tot astfel viața oamenilor în general, judecată după acest standard, e un eșec, iar falimentul poate fi cu certitudine prezis.“
„E semnificativ faptul că merită menționat puțin sau nimic din ce s-a scris pe tema câștigării existenței, cum să-ți câștigi existența nu doar cinstit și onorabil, ci în același timp atrăgător și glorios, căci, dacă a-ți câștiga existența nu e astfel, nici existența nu e. S-ar putea crede din literatură că această chestiune n-a tulburat niciodată meditațiile unui om solitar.[...] Cum poate fi cineva un om înțelept dacă nu știe mai bine decât alții cum să trăiască - dacă el nu e mai abil și mai subtil din punct de vedere intelectual? Muncește oare Înțelepciunea pe o bandă rulantă? Sau ne învață cum să reușim după exemplul ei? Există oare ceva care să țină de înțelepciune și să nu se aplice în viață? Este ea doar morarul care macină cea mai frumoasă logică? E pertinent oare să ne întrebăm dacă Platon și-a câștigat existența mai bine sau cu mai mare succes decât contemporanii lui sau a căzut pradă dificultăților vieții la fel ca alți oameni?[...] Modurile în care majoritatea oamenilor își câștigă existența, adică trăiesc, nu sunt nimic altceva decât improvizații și eschivări de la adevărata problemă a vieții, în primul rând fiindcă ei nu cunosc, dar în parte și pentru că nu vor altele mai bune.“
„Omul ar fi mai bine să moară de foame decât să-și piardă inocența în acțiunea de procurare a pâinii.“
Toate aceste lucruri au fost scrise de Thoreau. Vezi cap. II, intitulat Viața fără principii, din Nesupunerea civică și alte eseuri - carte apărută la editura Herald.
Mă simt un impostor dând sfaturi. Dar m-am ostenit să-ți scriu aceste rânduri. Nefiind ale mele, cumva îmi atenuează senzația de impostură. Nu pot să pretind că știu ce ar trebui să faci. Numai tu poți să știi asta. Dar văzând ce cărți citești, am încredere că vei lua cea mai bună hotărâre pentru tine.
17:25 si cate planuri aveam. Dar cu fiecare zi simt ca nimic nu se pliaza pe dorințele mele si ceea ce era deja in mintea mea incepe sa se dezlipească. Empatizez cu tine fiindca si eu ma scufund in acelasi ocean. Am devenit confuză si am ramas singură. Poate e de vina varsta. E trist cand aud ca si altii simt ca mine, dar simultan e si bine, u know. Cam egoist, dar astia suntem.
Nu ti pot spune ce as vrea sa fiu in viitor fiindca nu pot spune cu certitudine nici ce sunt acum. Sper sa aflu.
20:05 Ești o corabie în largul unei lacrimi.
m-am trezit si eu luni la 8 dim o data in viata si am ascultat asta. discurs motivational perfect)))). de obicei momentele de criza te ajuta sa-ti raspunzi la intebari, daca esti om d-asta bolnav de nevoia de a fi ce crede el ca inseamna sa fii liber si sa nu te minti. ajuta si sa nu bei monster la 4 dimienata:))),dar tot un shot de momente de criza sunt mai reale, din pacate, nu din fericire, pt ca s mereu nasoale. genul de oameni oslo 31 cumva se feresc si de momentele de criza, prin a nu trai viata (cumva), dar cu cat trece timpul, momentele de criza te gasesc intr un fel sau altul. daca incerci sa nu fii rau cu tine si sa nu culpabilizezi ceva ce i deja foarte rau, o sa gasesti solutii, fie ca ele incalca ce credeai tu ca e libertate si sinceritate si bla. suna rau, dar in mizerie e mai putina poezie decat durere, daca e sa fim sinceri. probabil s-ar sinucide jumate de planeta daca si-ar da destul timp cat sa ajunga la ei si ar sti ca se termina totul dupa shut down, dar e la fel de probabil sa se termine totul, ca probabilitatea de a te reincarna in copil din 3rd world sau orice alta posibilitate la care s-au gandit oamenii sau inca nu s-au gandit. cred ca ajuta destul de mult sa intelegi ca in principal omul e facut sa supravietuiasca, iar asta scuza multe chestii si te face sa te minti enorm de mult si e mai bine asa probabil. csf, suntem doar oameni si oamenii se mint enrom de mult, chiar si cei care au pretentia ca nu vor s-o faca. nu poti sa ai pretentii absurde de la o vaca, gen sa zboare sau sa macane, sau sa faca integrale. la finalul zilei e doar o vaca, cum oamenii sunt doar oameni. ei nu prea pot supravietui fara sa se minta (cand viata nu e continuu facuta din momente de criza, ca altfel te duci dupa lemne si vanezi, nu te gandesti) si pana la un punct asta e ok si sustine viata si miscarea, doar ca foarte multi au trecut de 2 ani lumina de punctul ala si au facut procesul asta sa arate la fel de sexy ca o necroza. mai degraba e ok sa te impaci cu ideea asta, decat sa te arunci in situatii care sa te faca sa te simti obligat sa te adaptezi pt ca exista ceva exterior viu pt care sa traiesti(gen copil). devine destul de bolnavicios la un moment dat sa-ti legi toata existenta de copil, atat pt el cat si pt tine. din pacate, de obicei doare prea rau viata cat sa poti fi lucid si sa nu ai tendinta sa-ti faci rau continuu, dar daca iti dai spatiu si timp si ai creierul odihnit, partea de animal din tine isi face treaba destul de mult in sensul supravietuirii si-ti regleaza si gandirea spre asta. e destul de trist ca oamenii au evoluat spre a se desprinde de animal/corp, cumva si de viata/supravietuire, evadand in orice chestii si roluri cumva marketate ca de apreciat sau salvatoare sau de bine, dar care in fond nu prea iti fac bine, ca individ, fie ca s idealuri poetice, sau metaverse, sau hypermunca.
@BogdanLiviu7
"Cât de departe sunt toate..."
Urmărind videoclipul ăsta, cred ca încep să îmi reconsider starea actuală şi credințele conforme cu libertatea. Presupusa libertate ca acu stau să mă gândesc câtă efemeritate e în toate. Mulțumesc. Îmi plăcea ideea ta conforma cu faptul că toate sunt o iluzie şi noi tindem spre un cumul iluzoriu dar tocmai aici e paradoxul, iluzia vieții te menține ancorat în propria existenta. Ok, mi-ai dat ceva teme de gândire. Prima întrebare ce e în mâine, care e situația sau gândul care te tine încredințat că mâine e mai important decât azi, ceea ce e dubios, pentru ca timpul e format doar din clipe prezente, din acum permanent, practic ce valoare aduci lui acum. Pai, ca orice muritor în plan fizic tind spre ceva, sper la ceva. Îmi doresc să aduc valoare, întrebarea reală care necesita adâncită e următoare să aduc valoare în ochii cui? În mine pentru a pune presiunea aceea de a deveni sau în ochii celuilalt care îmi e oglinda? Aici e întrebarea, dar cine e celalalt în raport cu sinele meu de acum. Ok, cred ca anul ăsta am de săpat adânc. Ce sa zic, mi-ai făcut matinalul.
Eu am cel mai tare job pentru un nihilist și un anti-talent în toate: lucrez doar noaptea, 2n cu 2z libere, privesc pe camere de luat vederi și ascult teatru radiofonic, audiobooks și pe... tine, Bogdan Liviu ! Sunt și plătit cu 2500 lei pe lună. Ce viață superbă am !! :) Îți recomand să cauți ceva asemănător.
Când se eliberează ub loc acolo să mă chemin facem live :))
Acum mi-e rușine ca din 2500 de lei iti cer sa mi dai si mie 8 lei 🥺
Dar incerc sa fac si eu un salariu din prostia asta cu clipurile, aia e!
@@BogdanLiviu7 Da, dar tu nu știi ca eu am scos cablul TV de 25 lei ca să ti-i dau ție lunar. :) Eu zic că merită schimbul. Să intre leafa pe card și îți trimit pe Revolut cum am promis. TU ești sensul meu de mult cautat. :) Să ne gândim un pic la asta.
@@BogdanLiviu7 Camera e izolată fonic și chiar eu am făcut 2 audiobooks la muncă. :) Merge, dar eu nu am glas duios ca tine. Nici microfon bun. Dar am testat. :)
29:00 - iti recomand sa asculti Rappa- Sala de asteptare, 41:00 - ''Ca, vestejind in mine atatea ramuri, inmuguresc in altii, prin iubire" - Radu Gyr
1:05:50. "Si ala s-a ratat". Ciudat, primul meu gand atunci cand am dat de canal a fost : "Uite, un om care a reusit."
Salutare, om minunat!
Sunt aici, acum. La 5 zile distanță.
Și aștept ca același Bogdan să răspundă viu cu aceeași fărâmă de ființă "🥺❤" la propria "🤍"
Ratatule, unde ești? Te așteptăm, cu tot cu voci.
❤
🥺❤
00:53:00 Me siento bien solo
❤️🤝
Bună!
Esti mai mult decât ce vezi sau crezi. Esti o părticică din Univers. Esti aici, pe această planetă pt a invata să transformi Intunericul in Lumină, grosierul în sublim. Încet ia sens, gasindu-ti tie sens întâi si apoi vine de la sine.
Să auzim de bine!
S-auzim de bine! ❤️
recunosc si eu multe din starile tale - e frumos ca ai avut sansa sa faci ce ai vrut pana acum . Pt partea materiala cred ca trebuie sa incepi cu ceva si sa iti faci niste conexiuni si tot asa... si da scrisul plus ca e o perioada in care observ ca se vinde cam orice online . Da timpul e scurt ..pt tot.
3:28 de ce e important sa ai un copil👍🏻🕊
Irréversible (2002)
Ireversibil. Timpul distruge totul. Săgeata arată o singură direcție, de la naștere până la moarte. Fiecare secundă aduce cu ea o multitudine de bifurcații. Fiecare este ireversibilă. Noi nu suntem predestinați, dar destinul se scrie singur. Contribuția noastră este derizorie. Abia dacă are de-a face cu supraviețuirea noastră individuală. Iar moartea este inevitabilă. Timpul scoate la iveală totul. Ce-i mai rău și ce-i mai bun. Sau invers. E același lucru. De îndată ce sunt scrise, urmele trecerii noastre prin viață se și șterg. Doar săgeata rămâne. Săgeata inventată de creierul nostru. Timpul există numai în percepția noastră. Durerea, plăcerea, trecutul, viitorul - asemenea. Ceea ce facem în scurta perioadă de timp cât săgeata ne poartă cu ea, se întâmplă uneori din propria noastră voință. Putem să folosim acest timp pentru a ne perpetua specia, sau pentru a uita micimea nostră, sau putem face un film.
Am văzut filmul și sunt șocat și acum.
Superb uite nici bine nu am dat play și știu că este ce trebuie mulțumesc pentru content
Natura - porţile mi le-a închis în faţă!
Firul gândirii-i rupt, în ceaţă.
Ştiinţele îmi pricinuiesc profundă greaţă.
Să potolim prin văile simţirii,
Arzânde, toate patimile firii.
Şi rând pe rând, din învelişul lor de vraje,
Minunile să le desfacem, drage.
Să ne zvârlim în timp, în freamătu-i, cu dor,
În rostogolul întâmplărilor!
Să se perinde, cum se poate,
Durere şi plăceri, de toate,
Succese şi căderi, cum soarta vine;
Adevăratul om nu stă degeaba.
Goethe - Faust
Bogdan, te implor nu il sterge... Nu am avut timp sa vizionez mai nimic in ultima perioada!
Salutare. Clipul tău mi-a amintit de interviul pe care i l-a luat Liiceanu lui Cioran, mai exact partea în care vorbeau despre muncă vs idealul de a trăi ca parazit, cu care am rezonat total. Spunea Cioran că el mereu a dorit să se "fofileze" în viață, să fugă de responsabilități și să trăiască precum un parazit, toate acestea pentru a nu fi sclav. În același interviu mai spunea că după ce a fost profesor timp de un an la Brașov, și-a dat seama că efectiv nu poate practica niciun fel de meserie. Și nu este singurul care avea gânduri anti-job: Samuel Johnson, Henry David Thoreau, Paul Lafargue, Robert Louis Stevenson, Ivan Goncearov (cu al său Oblomov pe care l-ai menționat), Jerome K. Jerome și alții au avut o întreagă filosofie de viață bazată pe "lenevia creatoare" cu sensul acela de otium greco-roman. Ești deci într-o companie destul de selectă.
Evident însă că ai dezavantajul de a avea un venit mai mic, dar și dacă te-ai duce la un job de 8 ore + pe zi, ai constata imediat că acolo sunt multe alte dezavantaje, precum cel al timpului irosit în sclavie. Așa măcar faci ce îți place, iar asta constituie cu adevărat mare lucru. În plus, activitatea ta din prezent cred că îți va permite în cele din urmă să scrii și să publici o carte, după cum ai zis, asta constituind o bună modalitate de a transcende moartea, o cale non-religioasă către nemurire.
Ce fain, stiu tot ce o sa zici inainte sa te ascult si m-am prins si de ce, este acelas content de cateva luni incoace, ca si filmul ala Groundhog Day
"Dacă nu-i așa cum trebuie, înseamnă că e bine așa cum e"
12:10 era 3:32 beam cola și priveam acest clip, in ziua 10 de carantină. Aveți grija de voi! 🌺
🥺❤
56:12 Problema nu e că murim, problema stă în faptul că nu am trăit așa cum se cuvine
Cine poate spune ce se cuvinte>? Există o soluție concretă pentru 8 miliarde de variabile matematice?
Vizavi de "evadarea" în Rășinari/Norvegia "Oriunde ai merge, problema TA vine cu tine"
(mama)
E ok Bogdane, nici eu nu am aspirații ori dorințe de viață, ne putem deschide un club sau ceva
Suntem lipsiți de sens, sau mai degrabă atât de pietrificați încât și sensul ni se pare un nonsens..... Eu, spre exemplu, am terminat teologie - asistență socială. Am făcut facultatea din pasiune, am "simtit-o" să zic așa. Din fascinație pentru tot ce are legătură cu Dumnezeu,. am ales ca program de master exegeza biblică. Mi-am dorit atât de mult să ajung aici, am trecut peste toate descurajările și acum mă oftic când văd că am uneori niște gânduri de nemulțumire și de infidelitate față de latura cunoașterii pe care am ales să o explorez, iar cursurile online îmi amplifică stările. Nu suntem statornici in nimic, nici măcar în ceea ce in mod normal ne pasionează. Este paradoxal că părinții noștri nu au avut șansele noastre, ba dimpotrivă, au avut vieți pline de greutăți, dar au știut cum să rămână oameni. Noi avem atât de multe oportunități, dar nu putem să le facem față, ne-am rătăcit în propria libertate și în miile de căi pe care le-am putea alege. Nu mai avem niciun zvâc, murim pe zi ce trece câte puțin..
Tins cont că discursul ăsta vine din partea unui om plin de optimism și de speranță, dar mai am și eu stările mele. Dacă mă intrebi mâine, nu o să neg ce am scris aici. Eu le scriu conștientă de ele, dar nu lipsită de speranță..
pt mine, implinirea a 50 de ani a insemnat un inceput extraordinar, o alta viziune asupra vietii si simt ca am atatea de facut si invatat, de corectat...
Măcar sa ma trezesc și eu la 50 de ani. :))
Dakini vreau sa fiu peste 5 ani
În iad am fost, aproape ca tine în clipul asta, acum vreau cerul și dupa ce le văd pe amândouă sigur aleg pământul.
Sper că dormi și ești mai bine, acum, peste 2 ani
pa pa
Dunt mai bine, multumesc! S-avem un an liniștit! 🥂❤️
Mi-a placut tare videoul . M-am regasit mult. Eu zic sa scrii o carte. Te-as citi cu sufletul la gura. Fa-o. Ar fi o noutate si pentru tine.
Mi-a intrat leafa pe card. Prima plata o fac mereu catre tine de 2 luni. :) 25 lei cat pentru o zi de supravietuire in infernul pamantean. Meriti, tu esti terapeutul meu. Tu esti oglinda mea. In tine ma vad pe mine si uite asa ma vindec. Multumesc.
multumesc!
Tu traiesti visul meu cumva. Ai exact ceea ce eu imi doresc: carti si libertate sa fac ce îmi place. De abia astept sa termin cu Anglia sa pot sa am asa ceva. Sau poate la batranete, în cel mai rau caz.
Să nu mori pană atunci. Dar succes.
@@dhanyrafael 😹😹😹 deja am ceea ce am scris în acel comentariu în proporție de 70%.
Cât despre un copil, după ce crește îți reproșază:
"M-ai făcut doar pentru a avea tu ce iubi. Să te bucuri tu de mine, să-ți umplu golurile, egoistule!" :(
(uneori să iubești doar, nu e suficient. Trebuie să și te faci iubit)
si n-are dreptate?
Dacă nu există nimic după moartea trupului, sinuciderea ar fi cea mai bună alegere. Dar neștiind sigur ce se află dincolo de ea, ne e teamă să ne sinucidem. Ne e teamă de iad, de judecată, de Dumnezeu. Dar poate că nu există nimic. Ne dezintegrăm în particule sub atomice și ne pierdem în univers. Ce tare ar fi. Moartea ego-ului ucigaș. Nu există zi în care gândul nonexistenței nu mă extaziază.
Tata, având gânduri sinucigașe, a zis că trebuie sa își facă o familie și să devină responsabil, realist, să își dea un sens la 28 de ani. Si a păcălit-o pe mama și a turnat 3 copii, unul după altul. Si viata lui a căpătat un sens. A muncit 45 de ani la foc automat pentru o pensie de 1700 lei >:)) EU zic că nu merită această soluție ! Din cauza lui ma chinui și eu acum într-un fel. Nu are rost să aduci copii pe lume. Suferința mea e arhisuficientă.
Sărbători fericite, Bogdan.
Sărbătorile sunt mereu nefericite pentru ca ne obliga sa fim falși, sa mimăm împlinirea și succesul. La naiba, în mine e un abis al neputinței.
Acest clip este medicament. Niste convorbiri obligatorii cu noi insine, daca vrem sa devenim mai buni.🎩
Maaaam'... Indigo.
🥺❤🥂
Stai c-am pus ceva acum mai ridic moralul! E un clip despre Crăciun
0:26 Nici nu știam că există Monster în România. 😹😹 Englezii îl adoră.
Stand up comedy pentru deziluzionati
Si inca ceva...daca ai vei nota gandurile cumpar si eu cartea...!!
Eminescu rebel nr. 2
Bah, omule! Te ascult si rad singur ca prostu' ... sau ma rog, cu tine.
1. Am si un raspuns pt problema ta: trebuie sa faci un copil.
2. Trebuie sa cauti toata viata raspunsul asta nu te bloca in asta acum...
Să fac un copil,ca sa-mi rezolv problema? Dar vreau sa-l fac pentru a incununa relatia de iubire pe care o traiesc, sa fie produsul iubirii nu asa... hai sa fac copil sa ma scoata din incurcatura :))
Sa-i reprosez apoi copilului: pai,bine ma nenorocitule te-am crescut ti-am dat sa mananci si tot trist sunt si n-am sens in viata!
@@BogdanLiviu7 Asa zice tata. :) Nu merită să faci copii doar ca să îți faci o iluzie, să te minți singur.
Scrie! Invat sa scrii frumos structurat incat sa atragi copiii si sa le dai lor un sens vietii, si apoi vei vedea ca viata ta are un scop.
Daca nu vrei sa aiba clar nu are... ;)
Mi-a venit o idee din cauza ta.Revin alta-dat'.
Datorită mie! Ca e de bine sper :)l
@@BogdanLiviu7 Nimic nu e de bine, haaaa.
Apuca te de IT 😀
incercasem ceva python - am simtit sa ma spanzur dupa 5 ore, ma sufocam efectiv - nu de dificultate, ci de ideea de a face NUMAI asta toata viata. Dar nu asta facem mereu, orice ocupatie am avea? Mi-am facut o meserie din a ma plange pe youtube si a cere 8 lei sa pot continau sa plang de foame. :)))
Cred că îți lipsește încrederea în tine, ești sceptic și faptul că pierzi nopțile te epuizează psihic. Te-aș vedea la evenimente culturale, te-aș vedea profesor de filosofie sau să predai literatură comparată. Ai acel ceva care captează atenția ascultătorului. Dacă nu ai avea asta, nu aș fi stat să ascult un clip care m-ar demoraliza😁 O ultimă idee: librar sau bibliotecar 😁
🥺❤ mulțumesc!
Bibliotecar dar la sat să n-am clienți sa pot sta in liniste sa fac clipuri pe YouTubs sa ma plang aiurea :))
@@BogdanLiviu7 Exact 😁 Best job✌️
hei Bogdan. Exista vreo sansa sa incarci iar videoclipurile cu Marcus Aurelius?
il refac de la zero / probabil de revelion clipul special va fi cu el
@@rwbykon819 le sterg total
Viata e o pânză goala de pictura. Dacă vrei să pictezi ceva sau nu, nici nu contează. Oricum murim în final. :) Deci, haideți să ne eliberam totuși de această angoasă stupidă: să ne găsim sensul, să facem ceva măreț, să ne facem un renume, o carieră, familie, și alte prostii omenești. Să fim ca un motan care doarme 16 ore din 24 și nu e stresat că nu are un scop măreț. :)) Am trecut de nebunia vârstei mijlocii când "trebuia să fac ceva uluitor". :)) Pur și simplu, iau fiecare zi cum este, când am energie fac de toate, când sunt sleit, privesc tavanul sau te ascult pe tine. :)) NU TREBUIE SA FACI NIMIC. Bucură-te de prezent, atât! Eu sunt mort de când m-a născut mama. Dar această moarte ambulantă mă face VIU !! Uluitor totuși.
Eu zic sa te uiti la clipa de acum, nu la finalul fiecarui lucru...si la ce adancime este in tine...eu zic sa te pui pe scris...vorba lui Cioran...ca o relaxare..ca o descatusare....stii tu ce zic....
Sotia nu ma intelege si copilul meu nu-mi seamana....Serios. ..... Mai am sperante de fericire?!... :-)
Copilul o sa creasca si dupa ce va evolua va semana cu tine, cu sotia nu stiu :))
Nu mai bea si inghiti in videoclipuri sau macar bea dar nu mai inghiti ca ma scoate din minti.
o să beau fără să înghit :)))
Energizantul ăla nu-i bun deloc ! Te omoară la propriu !
Știu :)) e otravă absolută. E haios că mă uit la Huberman, Sinclair, toti maestrii pe longevitate, profesori etc, stiu exact ce e sanatos, si prefer totusi sa ma otrăvesc :))
@@BogdanLiviu7 Știu cum e sa știi ce-i drept și bun pentru tine și totuși să nu-ți pese ! Îmi este cunoscut ! 🙂