Ce este mai important decat a cunoaste pe cel care vrea sa stie de toate despre toate? La ce folos sa cunosti lumea si universul daca nu cunosti cunoscatorul lor? Daca ajungi sa te cunosti cu adevarat pe tine insuti, nu poti sa gasesti ca esti ceva sau cineva- un Smerdiakov ori vreun obiect material. Cunoscatorul si obiectul cunoasterii nu pot fi unul si acelasi. Cunoasterea de sine nu se face pentru un castig; in cel mai bun caz singurul castig este acela de a sti ceea ce nu esti, de a descoperi falsul in ceea ce ai crezut ca ai fi- ceea ce esti, ai fost dintotdeauna, numai ca adevarata noastra natura este umbrita de false idei de identificare de sine cu un trup, un nume, nationalitate, pozitie sociala, relatii sociale, proprietati, etc. asa cum am fost invatati si cum ne este impus de catre societate. Acest ego al parerii de sine este foarte fragil, la mila primului trecator badaran care arunca o remarca ofensiva. Adevarata cunoastere de sine apare doar cand ego-ul este complet anihilat in urma unui riguros scrutin interior care sa-i dezvaluie impostura. A sti cine/ce esti nu este rezultatul analizei intelectuale- mintea are acces doar la fals caci falsul, iluzia lumeasca este domeniul ei pe care singura si-l creeaza jongland cu concepte, aplicand ratiunea la o fundatie asezata pe nisip, nu pe stanca. Sti ce esti cu adevarat, fiind nu gandind.
@@culturacuvantuluiPrin introspectie poti cunoaste ceea ce nu esti. Introspectia este o activitate a mintii. Cunoasterea adevarata este cea dincolo de minte, directa, nemediata de concepte/idei.
@@culturacuvantului Pentru a fi nu ai nevoie de nici un instrument. In somn activitatea intelectuala inceteaza insa nu si existenta. 'Gadesc si de aceea sunt' a lui Descartes, este un argument fals. A fi nu are nevoie de a gandi; dimpotriva- 'adevarul incepe acolo unde se termina mintea.'
Foarte adevărat tot ce spuneți !
Excelenta interventie in toate detaliile!! Va urmaresc cu drag si real interes.
Felicitari!
Ce este mai important decat a cunoaste pe cel care vrea sa stie de toate despre toate? La ce folos sa cunosti lumea si universul daca nu cunosti cunoscatorul lor? Daca ajungi sa te cunosti cu adevarat pe tine insuti, nu poti sa gasesti ca esti ceva sau cineva- un Smerdiakov ori vreun obiect material. Cunoscatorul si obiectul cunoasterii nu pot fi unul si acelasi.
Cunoasterea de sine nu se face pentru un castig; in cel mai bun caz singurul castig este acela de a sti ceea ce nu esti, de a descoperi falsul in ceea ce ai crezut ca ai fi- ceea ce esti, ai fost dintotdeauna, numai ca adevarata noastra natura este umbrita de false idei de identificare de sine cu un trup, un nume, nationalitate, pozitie sociala, relatii sociale, proprietati, etc. asa cum am fost invatati si cum ne este impus de catre societate. Acest ego al parerii de sine este foarte fragil, la mila primului trecator badaran care arunca o remarca ofensiva. Adevarata cunoastere de sine apare doar cand ego-ul este complet anihilat in urma unui riguros scrutin interior care sa-i dezvaluie impostura. A sti cine/ce esti nu este rezultatul analizei intelectuale- mintea are acces doar la fals caci falsul, iluzia lumeasca este domeniul ei pe care singura si-l creeaza jongland cu concepte, aplicand ratiunea la o fundatie asezata pe nisip, nu pe stanca. Sti ce esti cu adevarat, fiind nu gandind.
Fără introspecție nu te poți cunoaște...
@@culturacuvantuluiPrin introspectie poti cunoaste ceea ce nu esti. Introspectia este o activitate a mintii. Cunoasterea adevarata este cea dincolo de minte, directa, nemediata de concepte/idei.
Și cum faci asta? Cu ce instrumentar, dacă nu cu mintea?
@@culturacuvantului Pentru a fi nu ai nevoie de nici un instrument. In somn activitatea intelectuala inceteaza insa nu si existenta. 'Gadesc si de aceea sunt' a lui Descartes, este un argument fals. A fi nu are nevoie de a gandi; dimpotriva- 'adevarul incepe acolo unde se termina mintea.'