Sfinte Dumnezeule... Cum cer eu iarăși de la Tine, Când alții n-au pe masă-un colț de pâine? Tot jinduind la lumea asta, parcă firesc de tristă, Cum să mai dorm de griji, că ți-am lăsat iar ușa-nchisă? Ce să-mi doresc, când văd atât de multă jale? Bătrânii ți-s desculți, bolnavi și-nghesuiți în reci spitale, Târziu, au adormit ș-ai noști orfani în frig, Nădăjduind să moștenească, un covrig... Cu ce curaj să-ți cer eu astăzi oare, Când stau sărmanii fară de picioare? Precum nebunu-aleargă, cu bună voie la ospăț, Așa nici eu nu văd, că orbu-i prieten doar cu-n băț... Ce-ar mai putea fi mângâiere Doamne, Când ura-i macină de vii pe oameni? Dreptatea parcă nici nu mai există, Și-i tot mai multă nepăsare iar dragostea... o egoistă. Oriunde mă întorc zăresc o lume tot mai tristă, Ce-şi strânge bani, nu lacrimi în batistă. Mai plâng de dor numai mămici, tot mai bătrâne, Că ce li-i drag, plecat-a de demult... într-o cu totu' altă lume! Și nu mai pot să-ți cer când tot mai multă lume moare, Abandonată-n gri și reci spitale, Acum cei dragi mi-s îmbrăcați în negrii saci, Nu-i pot petrece nici la groapă, chiar de mi-s veșnic dragi! Iisuse, ne dă o Maică la orfani, Săracei văduve-napoi, doi bani, Celor bolnavi un singur gram de sănătate, Flămânzilor o Sfântă Liturghie și mai apoi, dreptate! Îmbrăcă-ți preoții Tu Doamne-n albe patrafire, Țesute-n fir de bunătate și iubire, S-așeze tuturor pe creștet dezlegare, Și-n Cartea Vieții, tot sufletul să aibă o Cărare! De vrei, Tu fă și astăzi Doamne o minune, Alungă răul, că parcă-i tot mai mult în lume, Dă-i omului credința bobului sfințit, Să-l poată crește-n tot norodul, în vecii fără de sfârșit...
![Lp. Сердце Вселенной #60 РОЖДЕНИЕ ЛОЛОЛОШКИ [Финал] • Майнкрафт](http://i.ytimg.com/vi/YoR0pAV9FVQ/mqdefault.jpg)
Sfinte Dumnezeule...
Cum cer eu iarăși de la Tine,
Când alții n-au pe masă-un colț de pâine?
Tot jinduind la lumea asta, parcă firesc de tristă,
Cum să mai dorm de griji, că ți-am lăsat iar ușa-nchisă?
Ce să-mi doresc, când văd atât de multă jale?
Bătrânii ți-s desculți, bolnavi și-nghesuiți în reci spitale,
Târziu, au adormit ș-ai noști orfani în frig,
Nădăjduind să moștenească, un covrig...
Cu ce curaj să-ți cer eu astăzi oare,
Când stau sărmanii fară de picioare?
Precum nebunu-aleargă, cu bună voie la ospăț,
Așa nici eu nu văd, că orbu-i prieten doar cu-n băț...
Ce-ar mai putea fi mângâiere Doamne,
Când ura-i macină de vii pe oameni?
Dreptatea parcă nici nu mai există,
Și-i tot mai multă nepăsare iar dragostea... o egoistă.
Oriunde mă întorc zăresc o lume tot mai tristă,
Ce-şi strânge bani, nu lacrimi în batistă.
Mai plâng de dor numai mămici, tot mai bătrâne,
Că ce li-i drag, plecat-a de demult... într-o cu totu' altă lume!
Și nu mai pot să-ți cer când tot mai multă lume moare,
Abandonată-n gri și reci spitale,
Acum cei dragi mi-s îmbrăcați în negrii saci,
Nu-i pot petrece nici la groapă, chiar de mi-s veșnic dragi!
Iisuse, ne dă o Maică la orfani,
Săracei văduve-napoi, doi bani,
Celor bolnavi un singur gram de sănătate,
Flămânzilor o Sfântă Liturghie și mai apoi, dreptate!
Îmbrăcă-ți preoții Tu Doamne-n albe patrafire,
Țesute-n fir de bunătate și iubire,
S-așeze tuturor
pe creștet dezlegare,
Și-n Cartea Vieții, tot sufletul să aibă o Cărare!
De vrei, Tu fă și astăzi Doamne o minune,
Alungă răul, că parcă-i tot mai mult în lume,
Dă-i omului credința bobului sfințit,
Să-l poată crește-n tot norodul, în vecii fără de sfârșit...
Barbat care intradevar, sa sfintit cat a trait!!.
Bunul Dumnezeu sa,l bucure .
Solește pentru noi Drag Părinte Proclu!
Unde slujește acest părinte drag săi de-a bunul Dumnezeu să fie indelungat in zile mult adevăr grăiește
A trecut de doi ani la Dumnezeu...
Slavă ție
Doamne
Ce drag ne esti parinte !!!
Doamne slava tie