VELIKO TARNOVO - Frumusete, vibe si aer de Bulgaria.
Pentru cei care nu stiti, Veliko este la o aruncatura de bat de Bucuresti, si anume, la 180 km, adica cam vreo 3 ore de mers cu masina.
Prin imprejurimile orasului, am gasit nenumarate locuri de vizitat, dar cum timpul era scurt, am ales vreo 3-4 locatii, macar sa avem timp sa ne bucuram de ele.
1. Cascada Kaya Bunar (Hotnitsa).
Aceasta cascada este in localitatea Hotnitsa (de unde si numele cascadei), la doar 20 km departare de Veliko Tarnovo.
GPS-ul ne-a lasat intr-o parcare mica, langa niste ruine ale unei cladiri aflate in paragina. Ne-am echipat cu bocancii de drumetie si hai sa pornim pe traseu. Cascada se afla chiar la inceputul traseului, insa, noi am hotarat sa urcam si sa descoperim intai Canionul si apoi sa ne relaxam, la baza lacului format de cascada Kaya Bunar .
Ascensiunea spre canion, incepe imediat din apropierea cascadei, cu o urcare pe niste trepte abrupte, cu stanci tesite si iesite in afara lor, destul de alunecoase, si, chiar daca, incaltamintea din dotare, era speciala si adaptata vailor de abrupt (de catarare), tot a trebuit sa fim atenti, pe unde puneam piciorul.
Urcarea nu este grea, dupa 5 minute, am ajuns sus, unde poteca, parcurge un culoar ingust, intre 2 pereti de stanca, portiune care iti lasa senzatia, ca te afunzi in salbaticie si nu stii la ce sa te astepti la capatul coridorului. Am traversat multe podete de lemn, acolo unde nu prea aveai curaj sa te sprijini de bara de sustinere, cu un peisaj salbatic parca desprins dintr-un film documentar, bucurandu-ne de fiecare “oaza de frumusete” pe care o intalneam in cale. Am continuat sa ne bucuram de linistea si razele soarelui care ne incalzeau usor, si dupa ce am escaladat cateva scari, am ajuns si pe platoul din canion. Vegetatia este salbatica si cu greu am inaintat printre maracinii care se agatau de gecile noastre.
De indata ce am ajuns, la baza stancii, am facut o mica pauza de admirat peisajul care ne inconjura, si stiind ca exista un circuit care ne-ar fi adus la baza cascade, am incercat sa o luam pe langa stanca, crezand ca vom putea ajunge la destinatie. Insa, la un moment dat, maracinii si vegetatia salbatica ne-au facut imposibila inaintarea si am decis sa ne intoarcem pe acelasi drum.
Ne-am bucurat in continuare de peisajul care se distinge prin salbaticie si frumusete si am ajuns destul de repede la baza cascadei, acolo unde am zabovit pret de 3-5 minute si, “sa-i dam bice”, catre urmatoarea noastra destinatie, canionul Emen.
2. Canionul si Pestera Emen
Drumul spre canionul Emen, trece pe deasupra canionului cascadei si dupa vreo 30 minute de mers cu masina, aproape ca am ajuns la destinatia noastra. Am parcat, intr-o poienita, am mancat ceva, si am pornit pe traseu.
Am strabatut o portiune printr-un stufaris, gen padurice, si am ajuns la drumul care mergea pe la baza stancii...eram pe drumul cel bun. Imediat, ne a iesit in cale pestera cu acelasi nume, si dupa ce am urcat si facut cateva poze in pestera, pentru ca, nu imi luasem frontala, am decis sa iesim, lumina de la telefon fiind insuficienta pentru a intra in bezna din pestera. Am coborat de la pestera si, dupa cativa pasi, am inceput sa urcam niste trepte care ne-au dus la un loc deschis... poteca terminandu-se din urcare pe o brână ce continua poteca pe deasupra canionului.
Ne-am bucurat de peisajele de sub picioarele noastre, si nu numai, am luat-o la pas lejer pe brâna care mergea uneori chiar pe buza canionului si ne-am oprit la un popas, sa admiram prin obiectivul dronei, salbaticia peisajului care se afla chiar la picioarele noastre.
Ce sa va spun, partea asta cu filmare/pozat, cu drona, este la categoriile, de senzatie si “ man with toys”…absolut fabulous!
Dupa ce ne-am jucat pret de cateva minute bune cu “jucaria” din dotare, am luat-o printr-o padure dominata de un peisaj superb de toamna, deoarece citisem de existenta unei cascade…desi am mers mai bine de 20 minute, nu am reusit sa ajungem pana la cascada,si facand cale intoarsa, dupa alte 30 minute de mers, am reusit sa ajungem in poienita unde lasasem masina si directia…
3. Love Swing, apusul de soare de la marginea orasului Veliko.
Love Swing, pentru cei care nu stiu, este un loc iconic, un must see al orasului. De data asta, Waze-ul m-a lasat la buza traseului, si dupa o urcare sustinuta de 20 minute, mergând prin padure, pe o poteca îngusta și alunecoasa, in varf, ne-am bucurat simturile cu priveliști naturale uimitoare și magnifice.
Am prins si apusul de soare, admirand cetatea Tsaravets si raul care strabate orasul Veliko.
A fost o iesire in natura, care ne-a umplut sufletele de bucurie si ne-a incarcat bateriile cu energie bio.