Відео

Un copil de un an și 7 luni are o nevoie puternică de iubire necondiționată. La această vârstă, iubirea pentru copil înseamnă să primească atenția părinților (în mod special a mamei), să aibă contact fizic iubitor (să fie ținut în brațe, mângâiat) și să îi fie încurajată autonomia, deoarece le începe să exploreze lumea și dorește să facă din ce în ce mai multe lucruri. Atunci când copilul se simte respins sau abandonat în vreun fel (de exemplu, este amenințat că este lăsat singur sau că părintele pleacă dacă nu ascultă), atunci când simte că nu primește iubirea și atenția de care are nevoie pentru a se dezvolta echilibrat, copilul o cere în toate modurile de care este capabil, iar unele moduri prin care își manifestă nevoia de atenție și iubire necondiționată pot fi foarte dificil de gestionat pentru părinți. Lucrurile pot fi gestionate prin blândețe, acceptarea copilului așa cum este, cu comportamentele pe care le manifestă, iubirea necondiționată a părinților. Atunci când copilul se simte iubit, când simte că primește atenția și iubirea de care are nevoie, el se relaxează și devine mult mai cooperant.

@@anabatca multumesc frumos ! Il cocolosim mereu. Dormim impreuna, toti 3 in acelasi pat 🤣🤣🤣. Ne jucam! Doar ca mi se pare ca este cam rasfatat 😅😅.

@@catalincatalin7644 copilul simte ce simte părintele. Cu alte cuvinte, dacă acțiunile părinților sunt de iubire (joacă împreună, cocoloșire, mângâieri), în timp ce gândurile și emoțiile conțin elemente de respingere și neacceptare (eticheta că e prea răsfățat, neacceptarea reacțiiilor lui etc.), atunci el poate reacționa la aceste gânduri și emoții, cerându-și dreptul de a fi iubit și acceptat total, cu limitele de rigoare, puse cu fermitate și blândețe, atunci când este cazul.

E mai simplu decât să ne chinuim să le controlăm. Soluția este să NU le controlăm, ci să mergem pe firul lor pentru a descoperi rădăcina de unde apar și să lucrăm cu cauza reală, profundă, primară, dacă se poate. Cel mai probabil, poate fi nevoie de procese de vindecare emoțională, de acceptare, de integrare a anumitor aspecte din sine pe care le respingem.